O viață dăruită cercetării geologice

Alexandru V. Buzilă s-a născut la data de 29 septembrie 1930, în localitatea Șarul Bucovinei, care la vremea respectivă aparținea de orașul Vatra Dornei (până în anul 1950).

 

Ca fiu de miner cu state vechi de serviciu în minele din bazinul Dornelor, se poate spune că de copil a început să iubească această meserie, bazată pe ordine și disciplină, cu toate riscurile ei. Tatăl a avut grijă să-i împărtășească din experiența sa ca maistru, ca în felul acesta să-i capteze atenția și interesul pentru această meserie. Și avea atâtea și atâtea de povestit, deoarece din anul 1942 conducea o brigadă de ortaci ce deținea fanionul de fruntași în muncă. Sandu a urmat cursurile școlii primare din satul natal Moroșeni, fiind harnic, disciplinat și cu dorința de a cunoaște cât mai multe din tainele cărților, la fiecare sfârșit de an obținând premii și coronițe. Satisfacția părinților, Olimpia și Vasile Buzilă, a fost pe măsură. A urmat cursurile medii în orașul Brăila, care au fost încheiate în anul 1951 cu diplomă de merit. A dat examen de admitere la Facultatea de Geologie din București, unde a reușit să fie cap de listă. În timpul studiilor universitare a activat în cadrul cercurilor științifice studențești, făcând un adevărat cult pentru meseria de geolog. Nu întâmplător, la terminarea facultății și-a ales ca temă de licență ,,Zăcămintele de mangan din România”, cu o privire specială asupra resurselor din Bazinul Dornelor. De menționat faptul că această lucrare a fost primită cu viu interes de cadrele universitare și specialiștii din minerit. În anul 1950 încep primele cercetări pentru descoperirea rezervelor de uraniu, printr-o revizie radiometrică subterană a zăcămintelor de polimetale și cărbuni. În continuare, prin metode complexe de prospecțiuni radiometrice de suprafață au fost descoperite, până la finele anului 1955, primele zăcăminte de uraniu din țara noastră la Băița și Avram Iancu, jud. Bihor, Civdanovița, Natra și Dobrei din jud. Caraș Severin. Încrederea în calitățile profesionale ale acestui tânăr geolog a dus la înscrierea sa pe lista celor desemnați de minister, în anul 1955. În această calitate a muncit cu o deosebită râvnă la întocmirea hărții geologice a munților Bihor. Pe baza meritelor pur profesionale, este numit în anul 1959 ca geolog-șef la obiectivul de prospecțiuni Avram Iancu. În anul 1960, prezintă lucrări cu privire la rezervele de uraniu din România spre omologare la Comisia Națio-nală, condusă de acad. prof. Alexandru Codarcea. În 1960 este numit șeful unității de Prospecțiuni și Explorări Miniere Bihor. Tot pe baza meritelor incontestabile de ordin organizatoric și a profesionalismului ridicat în descoperirea rezervelor de aur de la Brad-Scarâmb, este transferat la București ca specialist și numit șeful unității de Prospecțiuni și Exploatări Miniere pentru Metale Radioactive și Rare din România. Colectivul condus de geologul Buzilă a descoperit o nouă provincie uraniferă în Carpații Orientali , cuprinzând localitățile Botoșana și Crucea din jud. Suceava, iar din județul Harghita – localitatea Tulgheș. În perioada anilor 1961-1964, geologul Alexandru V. Buzilă a desfășurat și o bogată activitate pentru investigarea rezervelor de metale rare, minerale grele titano-zinconifere și pământuri rare de la Golgova, Clesnești și Ohaba din jud.Gorj, Tigveni, jud. Argeș și Chituc din jud. Constanța. În perioada 1961-1988, cât a fost la conducerea acestei mari unități, a format un colectiv de tineri și valoroși profesioniști în geologie. Din anul 1988, prin concurs, ocupă postul de inginer-șef geolog al Regiei Autonome pentru Metale Rare București – în prezent Compania Națională a Uraniului. În anul 1996 se pensionează cu cinste, ca inginer diplomat. Ca o sinteză a celor prezentate este relevant faptul că Alexandru Buzilă și-a dăruit întreaga activitate cercetărilor în domeniul uraniului și a altor metale rare, domeniu în care a lucrat peste 40 de ani, fiind printre puținii specialiști din acest sistem care a promovat în mod succesiv pe toate treptele ierarhice. A fost specialistul statului român care a luat parte la expertize de specialitate din Guineea, Gabon, Algeria și Peru. În anul 1967 participă la Reuniunea Geologică Carpato-Balcanică de la Belgrad, în 1974 este prezent la Simpozionul pe teme de uraniu de la Atena, în 1989, participă la Comitetul Tehnic pentru Geologie a Resurselor de Uraniu de la Mariansche – Lazne din Cehia. Toate acestea, ca urmare a faptului că în anul 1970 a efectuat un stagiu de 5 luni de specializare la Comi-sariatul de Energie Atomică al Franței, cu o bursă acordată de către Agenția Internațională pentru Energie Atomică de la Viena. Meritele acestui desăvârșit bucovinean au fost răsplătite prin acordarea premiului ,,Grigore Cobălcescu” al Academiei Române și cu diferite ordine și medalii ale vremii. Nu pot încheia aceste rânduri despre activitatea acestui deosebit cercetător din Țara de Sus fără a aminti de contribuția importantă în apariția revistei ,,Metale rare și Radioactive”. În dorința de a cunoaște și vedea pe viu lumea înconjurătoare, Alexandru V. Buzilă a călătorit foarte mult. A cunoscut Guineea, Pakistanul, Rusia, Siberia, Peru, Grecia, Turcia, Bulgaria, Ungaria, Germania, Olanda, Belgia, S.U.A., Brazilia și Columbia. Cu firea sa deschisă, modestă, foarte cumpătat, respectuos cu cei din jur, abil în purtarea conversațiilor și un bun psiholog, a dus cu el peste mări și țări ceva din firea și ospitalitatea bucovinene.