Adnotări la o carte consacrată lui Eminescu

Preotul Radu Ilaș, care își exercită harul la o biserică din București, a editat de curând la Cernăuți o culegere de texte consacrate poetului nostru național, pe care și-a intitulat-o fără pretenții „Mihai Eminescu și ființa noastră națională”.

 

Cartea, de format modest și de cuprindere așijderea, include trei notabile studii (ale semnatarului): primul dintre acestea vizează implicarea lui Mihai Eminescu în bătăliile politice ale vremii, cu efecte definitive asupra sănătății și vieții sale; un altul consacrat relațiilor lui Eminescu cu Putna, punctul de reper ce amintește de serbarea din 1871 „unde o tăcere sfântă te înconjoară”; ultimul, denumit semnificativ „Momentul trecerii lui Eminescu în lume celor drepți”. Trebuie reținut un amănunt: că modestul autor nu voiește decât să marcheze prin intervenția sa opinii considerabile despre distinsul poet. Cel dintâi dintre textele consemnate, de pildă, aduce în principal lămuriri edificatoare privitoare la existența zbuciumată a lui Eminescu. Acestea, cât și referirile reținute privesc ziua nefastă a internării poetului în clinica Șuțu, reușind să reamintească nefericitele clipe din urmă ale poetului și care, așa cum se știe, i-au grăbit sfârșitul. Desigur, linia demonstrației părintelui Radu Ilaș urmează considerentele devenite clasice, atunci când se vorbește despre poet. Ceea ce nu înseamnă că intervenția sa nu-și are nota ei particulară. Referindu-se la ceea ce vizează filosofia lui Eminescu, gândirea sa privitoare la lumea de fiecare zi de pildă, autorul scrie că aceasta „pare a fi simțită, după cum s-au pronunțat mulți interpreți ai operei sale”. Totuși, continuă autorul, „aceste accente pesimiste trebuie înțelese, în primul rând, ca o caracteristică a romantismului”. Edificatoare rămâne și concluzia cărții despre care discutăm și pe care o reținem în încheierea rândurilor de față: „Darul de geniu nu derivă din vreun determinism de viață, ori din ereditate, din mediul social sau istoric”. Cu alte cuvinte, prin latențele sufletești „omul se arată participant la energiile necreate, la eternitate”.