Microistorii sociale din Bucovina

Credem c-a observat de-acum toată lumea, participanți la activitățile noastre sau cititorii ziarului, că-n spațiul bucovinean din depresiunea Rădăuților sunt desfășurate tot mai multe activități culturale.

 

Evocări ale oamenilor de cultură, personalități ale învățământului bucovinean din ultimul veac și nu numai, sărbătorirea unor evenimente istorice, sociale, folclorice ș.a. Toate acestea fiind organizate de diferite societăți, organizații culturale, instituții de învățământ – în general și de Societatea pentru Cultura și Literatura Română – în special. De data aceasta, Institutul “Bucovina” din Rădăuți al Academiei Române, prin prof. dr. Marian Olaru, director, a inițiat proiectul cu titlul enunțat mai sus, în cadrul acestui proiect desfășurându-se și acest colocviu științific. Sala de ședințe a institutului, amenajată destul de cochet, a fost gazda unui mănunchi de intelectuali, participanți la acest eveniment cultural și științific de excepție. Un grup de șase cercetători ai institutului au pregătit tot atâtea comunicări științifice, bine documentate și de o înaltă rigurozitate științifică. Dr. Ovidiu Bâtă, ajutat foarte mult și de videoproiector, a prezentat comunicarea “Falimentul complexului minier Manz din Bucovina”. Foarte multe date necunoscute încă de participanți, destul de multe fotografii de epocă, planșe și schițe au fost aduse în fața participanților. Dr. Marian Olaru a captivat asistența cu fragmentele de jurnal scrise de Albert Kollman la finalul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea. Iarăși au fost prezentate date multe despre Bucovina, în general, și despre orașul Rădăuți, în special. Mi-a părut foarte rău că n-am reușit să iau mai multe notițe. Foarte interesant a fost modul în care autorul respectivului jurnal, repartizat din capitala imperiului să profeseze la Rădăuți, la liceul din oraș, a văzut personalitățile rădăuțene până la Primul Război Mondial și locurile acestea: „Impresie nu prea plăcută la coborârea din tren în gara mică a orașului. (…) Hotelul și restaurantul arată deplorabil. (…) Foarte plăcută și interesantă clădirea școlii. (…)“ A prezentat apoi cititorilor pe directorul școlii și toate cadrele didactice, pe care le-a și caracterizat cu minuțiozitate. Foarte, foarte interesante relatările despre Unirea din 1918 și savuroase cele despre vizita regelui Ferdinand la Rădăuți și în unele localități din zonă. Dr. Rodica Iațencu a prezentat date la fel de interesante despre figuri de fotografi din perioada interbelică, punând accent pe activitatea lui Iosif Berman (1892- 1941). Am putut urmări apoi, cu foarte mare interes, în prezentare PowerPoint, realizată de dna Raluca Muscă, toate cele afirmate anterior de dna Rodica Iațencu. A venit rândul drd. Ștefănița-Mihaela Ungureanu să ne prezinte istoria micului oraș interbelic Gura Humorului, în viziunea lui Gerg Geib. Oraș mic, mic, dar cu o istorie foarte interesantă, care s-a derulat în fața participanților. Am remarcat datele foarte interesante despre viața religioasă a acestui oraș și a zonei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea. Aceleași date interesante și despre învățământul de stat din Bucovina, în general, și a celui din Gura Humorului, în special. La cele două probleme ar fi foarte interesant un studiu comparativ cu datele din zilele noastre. Intervenția drd. Vasile Schipor a avut două părți: în prima parte a prezentat impresiile culese la expoziția de pictură de la Galeriile de Artă din Cernăuți din ianuarie 2011; în a doua parte a prezentat patru cărți scrise de autori bucovineni. A vorbit cu admirație și entuziasm despre expoziția de pictură, pe care a considerat-o – și suntem foarte siguri c-a avut dreptate – un eveniment deosebit în viața artistică din Bucovina istorică. În partea a doua, în cuvinte alese, a prezentat cartea lui Ion Crețu “Tereblecea – un sat la margine de țară”, cartea „Bucovina în mărturii de epocă” a universitarului ieșean Liviu Papuc; „Istorie și critică literară”, vol. I și „Beletristică”, ultimele două fiind scrise de Leca Morariu. Sunt sigur că aproape toți participanții își vor procura cel puțin două din aceste cărți, dacă nu chiar toate patru, spre a se convinge că tot ce-a spus dl Schipor despre ele este adevărat. Dar credeți că dl Schipor ne-a spus totul? Da’ de unde! N-a făcut decât să ne incite curiozitatea și bine a făcut. Sunt sigur că mulți dintre cei care n-au venit vor regreta când le vom povesti/citi ce activitate deosebită a fost și câte lucruri noi și interesante am aflat. Îndrăznim să spunem că un asemenea colocviu științific se poate organiza și în Gura Humorului sau în alte locuri din județ în colaborare cu alte organizații culturale, în folosul oamenilor.