Gheorghe Acatrinei, la vârsta de 83 de ani, continuă să fie un om „în vână” și un jucător activ pe scena politică județeană. Cei care îi poartă sâmbetele – zice interlocutorul nostru – vor mai avea mult de lucru cu liderul sucevean al PRM. Secretul: dieta sănătoasă și nici vorbă despre tutun sau consumul de alcool. Ca să nu mai pomenim că bunicul din partea mamei a trăit nu mai puțin de 113 ani. Reproducem în continuare fragmente din amplul dialog cu venerabilul Gheorghe Acatrinei.
Plutașul cârmaci de pe Bistrița – Sunteți născut în actualul bazin al Dornelor, zonă în care încă de mic copil ați fost nevoit să dați piept cu greutățile. – M-am născut în comuna Păltiniș, din zona Dornelor, la 26 noiembrie 1928. Provin dintr-o familie de gospodari, urmași ai răzeșilor. Am fost 4 frați la părinți, 3 băieți și o fată. În viață mai suntem doar 2 frați, cel mai mare, care a fost ofițer, precum și mezina, au decedat. Andrei continuă și acum să aibă grijă de casa părintească, în Catrinari, comuna Panaci. În Păltiniș am copilărit, în zonă am urmat primii 7 ani de învățătură, la școala din satul Glodu, și tot de acolo am cele mai frumoase amintiri. Acolo am început să lucrez, la vârsta de 12 ani angajându-mă cu carte de muncă la o întreprindere românească de atunci, la „corhănitul” lemnului și la serviciile de uluc. Așa am reușit ca, până la pensionare să strâng aproape jumătate de veac de activitate neîntreruptă. Mai pe urmă, fiind mai energic și umblându-mi mintea, am fost promovat la legat de plute și am devenit plutaș de frunte pe Neagra, Dârmoxa și Bistrița. Buștenii nu erau transportați ca acum cu mașinile, ci în convoaie de table de plute, lungi și de zeci de metri. Acestea coborau pe apă până la Piatra Neamț, iar eu eram cârmaciul. Din această postură – după ani mulți, în perioada când eram primar la Fălticeni, într-un pelerinaj cu o delegație de scriitori și oameni de cultură la Mănăstirea Slatina, ctitorie a lui Lăpușneanu, surprinzător, maica stareță, care, copil fiind, cutreiera pe lângă exploatările de lemn, m-a recunoscut și m-a strigat cu apelativul „plutașul”. Tot ca o amintire plăcută din 1943, tata fiind militar, am avut ocazia să-l văd de aproape pe mareșalul Ion Antonescu, care venise în inspecție militară în zonă. Sunt singurul activist căruia nimeni nu i-a reproșat nimic – Unde v-a prins Revoluția? Ați avut repercusiuni de pe urma activității din cadrul structurilor PCR? – La evenimentele din decembrie 1989 lucram încă în cadrul TAGCM, unde am stat până m-am pensionat la limită de vârstă, în 1990. Sunt singurul activist căruia nimeni nu i-a reproșat nimic. Mai toți foștii colegi de partid își schimbaseră numerele mici ale autoturismelor – numere preferențiale care se dădeau mașinilor activiștilor din acele vremuri – astfel încât să nu riște neplăceri. Eu, la Dacia neagră a mea, aveam numărul 114, nu l-am înlocuit și o lăsam în fața blocului în care locuiam, pe Bulevardul „Ana Ipătescu”. Nu am ținut la mine, ci la oameni, pentru ei m-am bătut și cu ei m-am realizat, de ce să nu fiu cinstit? Ei m-au ajutat să-mi pun în practică ideile, iar la rându-mi am avut un comportament pe măsură. Recent am mers în teritoriu și am alimentat mașina la o pompă din Gura Humorului, iar un localnic a venit, m-a salutat și mi-a mulțumit pentru că l-am ajutat legal să obțină un teren pentru construirea unei locuințe. La fel, când eram senator, o femeie din Gura Humorului – în prezența unor oficialități locale și județene, după o ceremonie de depunere a jurământului militar la unitatea de vânători de munte Vatra Dornei – a strigat după mine, ținând, de asemenea, să-mi mulțumească pentru faptul că, atunci când îndeplineam funcția de primar la Gura Humorului, le-am aprobat o locuință pentru copii. Nu mai puțin adevărat este că am fost un om foarte sever, aspru cu cei care nu și-au îndeplinit sarcinile. Însă nu am făcut rău nimănui. După 1990, debut politic cu PRNS, iar în urma fuzionării cu PRM, din 2002, președinte județean al acestei formațiuni – Cum ați început viața politică post-revoluționară? – În 1990, imediat după ce s-a creat Partidul Român pentru Noua Societate, am devenit președinte județean al acestuia. Formațiunea a participat la primele alegeri de după evenimentele din 1989, cele din 1992, și a avut, în județul Suceava, consilieri locali, chiar și primari. Apoi, actualul președinte al Consiliului Județean Iași, Constantin Simirad, fostul lider național al PRNS, a înființat Partidul Moldovenilor, în care s-a vărsat cu totul Partidul Român pentru Noua Societate. O perioadă, circa 2-3 luni, am rămas la conducerea filialei Suceava a Partidului Moldovenilor, însă atunci când Constantin Simirad – înainte de constituirea Convenției Democratice – a bătut palma cu inițiatorii acesteia, organizația de la Suceava, cea de la Botoșani, cu fostul președintele al Consiliului Județean, Constantin Conțac, și alte câteva, au refuzat să facă acest pas și, pe plan județean, s-a decis fuzionarea cu Partidul România Mare. Aceasta s-a întâmplat în 1995, iar după 7 ani de activitate în cadrul acestei organizații, în 2002 am fost ales președintele PRM Suceava, preluând funcția de la dr. Ludovic Abiței. În 2000, la aniversarea zilei de naștere, câștigător în cursa pentru Senat – La alegerile parlamentare din 2000, Partidul România Mare a fost pe val, iar dumneavoastră ați fost ales senator. – În ciuda unor voci locale din partid, care s-ar fi împotrivit desemnării mele drept candidat pentru funcția de senator pe listele din județul Suceava, s-a dovedit, ulterior, că aceste împotriviri nu au fost întemeiate. Vestea alegerii mi-a fost adusă de la Biroul Electoral Județean. După numărarea a doar 70% din buletinele de vot, în toiul nopții de 26 noiembrie 2000, în momentul în care îmi aniversam ziua de naștere, am fost anunțat că am întrunit numărul necesar de voturi. Alegerea a fost fără echivoc, întrucât am adunat cu circa 20.000 de sufragii peste cele necesare pentru a accede în Senatul României. La acea dată, Partidul România Mare obținea, în județul Suceava, 24,58% din opțiunile alegătorilor prezenți la urne. PRM a avut pe țară 47 de senatori, iar personal am fost viceliderul grupului politic parlamentar din Senat al formațiunii, lider fiind președintele partidului, Corneliu Vadim Tudor. Autor a nenumărate întrebări, interpelări și declarații politice în Senat – Ce amintiri și ce realizări aveți din mandatul de parlamentar din legislatura 2000-2004? – A fost una dintre perioadele pe care, din punct de vedere al modului în care mi-am făcut datoria, o pot califica drept „o adevărată armată”. În ciuda a ceea ce cred unii, am fost un parlamentar activ, cu un mare număr de întrebări, interpelări și declarații politice, acestea putând fi încă accesate pe pagina de internet a Senatului. Am fost autorul unor inițiative de mare importanță și care mi-au fost recunoscute ca atare. Îmi amintesc, cu oarecare plăcere, că factorii de răspundere de la Roșia Montana, văzând cât de bătăios sunt în Senat, m-au contactat și m-au rugat să le susțin cauza, în așa fel încât zăcămintele de aur să nu ajungă pe mâna străinilor. Astfel, am fost primul care, în Senat, s-a ridicat împotriva dezastrului care se punea la cale la Roșia Montana. M-am opus, de asemenea, desființării stagiului militar obligatoriu în 2003, prin modificările propuse a fi aduse Constituției. Din tată în fiu, toți bărbații au făcut armata, o adevărată școală a vieții. Chiar în plen am spus că, la noi, în județul Suceava, prima întrebare care i se pune unui tânăr, de către tatăl fetei cu care vrea să se însoare, este dacă pretendentul a făcut armata. Nu în cele din urmă, aș îndrăzni să arăt că m-am bătut pentru rezolvarea unor probleme pe care magistrații și diplomații le aveau la acea vreme. Printr-o declarație politică am revendicat pentru magistrați și diplomați salarii și indemnizații sporite, astfel încât ei să-și poată face datoria fără constrângeri financiare. Am dat ca exemplu situația ambasadorilor, care nu aveau condiții pentru a ține o recepție mai acătării, pentru a face lobby, așa cum sunt uzanțele. Oricât de grea ar fi situația României, când avem în vedere îndeplinirea atribuțiilor categoriilor despre care am menționat, trebuie să ne raportăm la drepturile dintr-o țară normală. În urma intervenției mele și la sfârșitul ședinței, personal, Rodica Stănoiu, ministrul justiției mi-a mulțumit pentru susținere. Aș mai aminti despre bătălia împotriva privatizării Combinatului Siderurgic de la Galați, la o interpelare a mea, premierul PSD Adrian Năstase recunoscând, în plen, că acestea sunt directivele pentru aderarea la Uniunea Europeană. Pentru fiul pierdut, pentru Dumnezeu și pentru oameni, o mănăstire la „Catrinari” – Sunteți, împreună cu soția, Stela, ctitorii unui edificiu bisericesc care tronează în vârf de munte. Care a fost motivul acestui gest creștinesc? – Nouă, mie și soției Stela, în urmă cu 16 ani, pe 24 decembrie, în ajunul Nașterii Domnului Iisus Hristos, am avut bucuria ca Dumnezeu să ne dăruiască un copil, pe Ionuț Cristian. Însă, mare durere pentru noi, o gripă puternică și poate – să nu vorbesc cu păcat – neatenția unor cadre medicale, o eroare medicală, ni l-au răpit. Totuși, cu greu, am reușit să ne regăsim și, până la urmă, să ne consolăm cu Marcel, fiul pe care eu îl am din cea dintâi căsătorie. A fost un eveniment nefericit care ne-a marcat profund și, de aceea, în timp am pus, eu și soția, ban lângă ban deoparte, iar în 2006 am purces la lucrări în Catrinari, comuna Panaci. Timp de 16 ani nu am avut concedii, nu ne-am permis niciun fel de extravaganțe, însă chiar și așa am fost nevoiți să apelăm la credite bancare, pentru care vom avea de plătit încă mulți ani de acum încolo. În cei 2 ani cât au durat lucrările, eu am dormit laolaltă cu muncitorii în vagoane, iar soția prepara masa la Suceava și o aducea pe vârf de munte, zilnic, cu mașina. Au fost eforturi materiale și umane la care nu știu dacă cineva se va mai angaja. În timp ce am construit această mănăstire și construcțiile aferente, ne-am bucurat de vizita Mitropolitului de Cluj, Andrei Andreicuț, care a venit să ne zică Doamne ajută și să ne încurajeze. Am cărat apă cu butoaiele și căruța din vale și până sus pe Păltiniș, la aproape 1500 de metri înălțime. Cu toate acestea am răzbit, însă sufletul nu ne este pe deplin mângâiat, pentru că, drept recompensă, avem vreo 3 procese prin care se pun sub semnul întrebării proprietatea asupra terenului, proprietatea asupra construcțiilor și alte cele. Toată bucuria ridicării pentru Dumnezeu și pentru oameni a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului” Catrinari a fost umbrită de această hărțuire și anchete pe la poliție și pe la instanțe. Nu cred că meritam așa ceva, deoarece acest edificiu nu l-am făcut pentru noi, ci pentru Dumnezeu și pentru oameni. De la prima piatră de temelie, ne-am propus să desfășurăm, până la sfârșitul zilelor noastre, o activitate de caritate, în memoria fiului pe care l-am pierdut, pentru copii fără părinți, pentru vacanțele minorilor din centrele de plasament și studenților de la seminarul teologic și pentru bătrânii fără niciun sprijin. Bun cunoscător al problemelor din administrația publică și viața politică – Ce planuri de viitor aveți? Credem că aveți multe, pentru că, așa cum ne-ați povestit altădată, bunicul dumneavoastră a ajuns la o vârstă de invidiat. – Bunicul după mamă a trăit 113 ani, un gospodar vrednic, care a fost deputat în divanul ad-hoc al Moldovei, când Moldova s-a unit cu Muntenia, sub sceptrul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Ca să fiu sincer, mă trag din vița familială din partea mamei, care a plecat în lumea drepților la 93 de ani. A fost, Dumnezeu să o odihnească, o munteancă vrednică, de dovedea până și bărbații. Iar eu, la rândul meu, iertată-mi fie lipsa de modestie, sunt un om sănătos fizic, sănătos psihic și foarte ambițios. Nu pun accent pe numărul anilor, ci pe propria putere de a face sau nu ceva. Sunt un bun cunoscător al problemelor din administrația publică și din viața politică, iar acum nu mă voi mai putea reîntoarce la plute. Dar pot da sfaturi utile, anumite indicații și chiar să conduc, pentru că încă sunt capabil să o fac. Să știe toți care spun vrute și nevrute, că nu va fi niciodată bine în țara acesta, până la putere nu vor ajunge forțele patriotice, justițiare. Suntem la început de mileniu trei, iar această cârdășie nu mai este posibilă. În alegeri vor câștiga cei care vor ști să-și atragă electoratul de partea lor, prin măsuri de dezvoltare economică. „Vom fi iarăși ce am fost, și mai mult decât atât!”, spun, parafrazându-l pe domnitorul Petru Rareș. Spre exemplu, în perioada în care am fost secretar de județ, Suceava a fost cea mai mare bază de aprovizionare pentru București. Aici se găseau laptele, carnea, cartofii, aici se găseau toate. Voi continua să mă bat pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă oamenii – Credeți că veți mai prinde un mandat în Parlament? – Orice sarcină îmi va încredința Partidul România Mare – eu fiind, categoric, un ferm justițiar, care în viață nu am nedreptățit pe nimeni – voi continua să mă bat pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă oamenii. Cine îmi va acorda credit și mă va susține în ceea ce fac va avea prilejul să vadă că doar pentru oameni o voi face, pentru că țin la ei, la cei care muncesc și îi prețuiesc, și mai puțin la mine. Vedem cu toții ceea ce se întâmplă în prezent în societatea românească, sub actuala putere, la care nu sesizăm nicio perspectivă, nicio strategie. Nu este acordată atenție revigorării industriei, susținerii agriculturii, consolidării învățământului și cercetării științifice și asigurării decente a asistenței medicale. Trebuie să punem capăt procentajului de 70% de importuri de produse agroalimentare, pe comisioane grase, să producem pentru export și să susținem livrările în afara țării. Este necesar să oprim jecmănirea bugetului de stat și șmecheriile pe seama fondurilor europene, Comisia Europeană semnalând fraude importante și care în perioada care urmează vor ieși ca untdelemnul la suprafață. Nu mai vorbesc despre calitatea necorespunzătoare a relațiilor externe ale României, cu toți partenerii tradiționali pe care i-am avut, pentru că nu este de dorit să avem dușmani în jurul nostru. Însă, cu toate acestea nepregetând în a ne apăra glia strămoșească, suveranitatea națională, care niciodată nu pot fi obiecte de negoț. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Comentarii