Așteptând un zân

…Până la 1 aprilie, ziua cea cu baftă, în care ni s-a prevestit că vom fi deja, cu un fir de păr, ieșiți din criză (sau până la 31 martie a.c., ora 23.59, când nu se va vesti nicidecum noaptea păcălelilor) nu-i chiar așa de mult. Așteptările noastre pline de speranțe și elanuri sunt, iată, adumbrite de un raport („social”) al unor inși (se zice c-ar fi cercetători) de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei (noastre, nu a altcuiva), raport numit „România: răspunsuri la criză”.

 

În care se zice negru pe alb: „Criza mondială a găsit în România o economie deja slabă și cu o structură care nu oferă șanse de redresare rapidă. Din acest motiv, criza românească este una dintre cele mai profunde din Europa. Plata datoriilor angajate în ultimii doi ani va afecta și mai mult situația economică și socială din viitor”. Cică ar fi misiunea lor, a celor de la pomenitul institut, „să facă o analiză a situației”. Va fi fiind, însă nici chiar așa, să ne bage-n boale și mai adânci decât boalele de care suferim! Tot misiunea lor să fie asta, adică să ne zică de la obraz că „nu oferă soluții miraculoase, ci documentează faptul că suntem blocați în incapacitatea de a găsi soluții și de a o implementa”? Păi noi tocmai la miracole ne gândeam că se vor petrece în noaptea aceea: culcați pe urechi, dormind adânc, să vină un zân care să ne dezbrace de pijamale și să ne-nțolească-n Armani, iar în zori să ne fiarbă cafeaua, să ne ducă gunoiul… Nu va fi așa? Pe cine să credem?!!! Eu prefer să visez la Miracol și să nu pun la inimă ce-au spus „academicienii”. Mai ales că nu-i exclus ca ei să fie sau nepricepuți, sau elemente dușmănoase!