Sabia cuvântului

Sigur, te poți naște, poți trăi și poți muri ca un dobitoc. Dar există acea minunată forță care-ți poate converti nimicnicia în energie a binelui. Pilda zelosului Pavel, cel prigonitor de creștini, apoi apostol al acestora poate fi asumată și în cazul nostru. Acum 70 de ani, ocupantul sovietic al nordului Bucovinei crea, la Cernăuți, un ziar care să-i susțină obiectivele: „Zorile Bucovinei”. El urma să promoveze, în limba vorbită de o consistentă parte a populației trecute sub cizmă rusească, politica ocupantului. Până la pulverizarea Uniunii Sovietice, „Zorile Bucovinei” a fost, alături de confratele său în limba rusă, cel mai difuzat ziar din nordul Bucovinei. S-au adunat acolo condeie de redactori și, în jurul lor, de colaboratori dintre numele strălucite ale românimii nord-bucovinene.

 

Sigur, cenzura sovietică nu lăsa să răzbată altceva decât ceea ce îi convenea. Dar lăsa să răzbată limba română, cea care, ca și în școlile de atunci, asigura suportul material și moral pentru păstrarea simțământului românesc. Creat ca să susțină o politică deznaționalizatoare, ziarul făcea exact invers: păstra vie, activă, combatantă ideea de specific național, de cultură românească creată în interiorul limbii române. Aceasta este izbânda pe care, marți, colegii noștri de la „Zorile Bucovinei” au cinstit-o în cadrul sărbătorii consacrate celor 70 de ani de existență a publicației. Au fost alături de Nicolae Toma și colegii săi, echipa care construiește astăzi ziarul în condiții deloc ușoare, cei mai mulți dintre foștii redactori, colaboratori și corespondenți ai ziarului, autorități și prieteni. Cernăuțiul a sărbătorit astfel cea mai „veche” publicație românească din nordul Bucovinei din ultimii 70 de ani, anii de când URSS își anexa această bucată de pământ românesc. A fost o sărbătoare a comunității românești. Iar întorcându-ne la pilda Apostolului Pavel, pilda „Zorilor Bucovinei” este aceea a biciului care se transformă în sabia cuvântului.