Totuși nu ne-am schimbat

Zvon de primăvară… Deja?! Vremea nu se-arată, dar destui sunt/ suntem cei care prind a se acorda ritmurilor de dincolo de mituri și de timpurile pe care le știm a le măsura, vorbind (iar, în consecință, intrând în roluri anume) ba despre Valentin, ba despre Dragobete… Se prea poate ca Valentin nici să nu fi existat (nu ni-l restituie din vechime mărturii istorice, ci doar o tradiție perpetuată și adaptată la vremuri ce au urmat), dar a rămas o poveste care place și în care se crede. Poveste din care știm nu doar că, în secret, el îi cununa, pe creștini, ci și că înainte de moarte trimise tuturor prietenilor răvașe de adio.
 

L.D. Clement

Se prea poate ca pe Dragobete cel păgân (reînviat după 1990, tocmai datorită lui Valentin!) nici să nu-l cunoaștem așa cum va fi fost. Dacă pe Valentin l-am luat în casa noastră de la occidentali, pe Dragobete se pare că l-am adus de la slavi (mai curând de la cei din sud), despre care, lingvistic, s-ar putea zice că ne-au învățat și agricultura, și iubirea (iar între acestea, din zorii lumii, sigur e o legătură!). În vechime, Dragobete deschidea atât un nou an în care omul să se dorească intrând într-un halou de dragoste, dar și îmbia tinerii să-și reînnoiască legămintele de solidaritate (pecetluite mai apoi sub forma frăției de cruce). Ce pot însemna, în fond, toate acestea? Că precum odinioară, așa și acum, avem nevoie de sprijin, de afecțiune, de dragoste. Că pe cât credem că ne vom fi schimbat, pe atât de „vechi” suntem. Precum ritmurile cosmice, precum anotimpurile.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: