A fi sau a nu fi

Menționarea în discursul directorului Dan Popescu a faptului că la sărbătorirea uneia dintre vârstele Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava a participat însuși regele Carol al II-lea și viitorul rege Mihai, cu bună parte din Guvernul de atunci al țării, poate fi privită (cu bunăvoință) și ca o încercare de a… epata burghezul; adică suntem noi importanți, dar uite cât de importanți ne-au văzut atunci că suntem înșiși mai-marii țării.

 

Adopt tonul malițios, pentru că malițioasă de-a dreptul ni s-a părut remarca cuiva din cei aflați în sala mare a Casei de Cultură, zicere care a sunat cam așa: „Ei, na, ce să spun, tocmai Carol al II-lea, marele și tarele!…”. Nu-mi dau seama cât de adevărată este istoria „oficială” a regelui-curtezan. Oricât de pieziș l-au privit istoria și istoricii, o poveste auzită pe la Iași, la un pahar cu vin, suna cam așa: „Bădia Mihai venea cu căruța de la… Îl oprește unul și-l roagă să-l ia și pe el în căruță până la… Bădia îl ia, ajung unde voia să coboare drumețul, acela coboară, se întoarce către Bădia și-i dă un galben. «Ai un galben de la rege…», îi zice acela și pleacă”. Istorioara îl privește cu simpatie pe amorezul care, mergând și călare, și pe jos către iubita sa învingea, precum Făt-Frumos, toate greutățile. Așadar, nu știm dacă, precum Ion Antonescu, Carol al II-lea a fost chiar un netrebnic, dar prezența sa la manifestările de la Suceava consacrate sărbătorii liceului a fost trebnică și onorantă deopotrivă pentru comunitatea școlară sărbătorită și pentru urbe. Maliția comentatorului din sala Casei de Cultură se veștejește însă sub imperiul realității crude că nici umbră de rege, nici umbră de ministru nu s-au arătat acolo, la Casa de Cultură, la 150 de ani. Mai repară ceva, spre cinstea lor, mai târziu decât niciodată, principii Margareta și Radu, ieri oaspeți ai bătrânului liceu bucovinean.