L.D. CLEMENT
Până peste 10 ani, 32% se văd în posturi cu mai multe responsabilități și, firește, cu lefuri pe măsură. Este evident că respondenții (probabil că unii dintre ei regăsindu-se în mai multe categorii) au vârste diferite și perspective – din punct de vedere individual – diverse asupra situației în care se află și în care ne aflăm. Dar din rezultate se poate decela neîncrederea unora în sistemele (fie privat, fie de stat) în care activează acum, ei considerând fie că nu sunt solicitați la adevărata valoare (și plătiți așișderea), fie că sunt exploatați pentru te miri ce (realizatorii studiului chiar precizează tendința evidentă din ultimii 2 ani ca patronii să le ceară angajaților foarte mult, pentru a le oferi foarte puțin!), gândind așadar că asumându-și cariera (și riscurile) pe cont propriu se vor apropia de performanțe, scăpând eventual de patroni/ directori convinși că angajatul e ăla venit de pe stradă, care trebuie să-i pupe veșnic mâna pentru că a binevoit să-i dea ceva de lucru contra unui salariu un pic mai mare decât un ajutor social. Tot cam aici s-ar încadra tinerii plini de speranțe (de exemplu, studenți care lucrează la multinaționale, în sistemul bancar etc., câștigând și peste 3000 lei/lună, tineri care, normal, își doresc și mai mult), dar și inșii de toate vârstele care, urmărind modelele din jur, au ajuns la concluzia că trebuie să le vină și lor vremea să devină nu numai întreprinzători, ci și șmecheri sau ’oți. Ceilalți ar fi, probabil, slujbașii hârșiți și aflați la casa lor (sau întreprinzătorii „obosiți”, dar cu podul plin) care sunt pe cale să zică: destul! „Destul am muncit câte 10-12-14 ore pe zi/noapte; să-mi mai văd de sănătate, să întreb de când mi-au plecat copii de acasă, să aflu din vecini în ce an și cu cine mi-a fugit nevasta/ bărbatul…”. Ultimii, în fine ultimii – în ordinea de mai sus – cred că vor pleca din țară…
Comentarii