În unele sate din zona de munte a județelor Suceava și Maramureș, alături de cetățeni de naționalitate română locuiesc și cetățeni de etnie huțulă. Din necunoaștere sau fiind tributari intereselor naționalismului ucrainean, o parte a presei și unii cetățeni atribuie etnicilor huțuli etnonimul „huțuli ucraineni”, ceea ce este total fals. Putem să-i numim „huțuli ucraineni” numai pe cei care locuiesc pe teritoriul Ucrainei, nu și pe cei ce locuiesc în România.
La cultivarea etnonimului „huțuli ucraineni” contribuie în mare măsură inspectoratele școlare, care încalcă în mod flagrant Declarația drepturilor omului. Prin organizarea învățământului primar și gimnazial în satele în care locuiesc români în amestec cu cei de etnie huțulă, acestea introduc în programa școlară, ca „limbă maternă”, limba ucraineană, aspect total în afara realității, pentru că aceștia vorbesc în familie fie limba română, fie limba huțulă.
Întreb pe cei în drept să răspundă: Ce scop se urmărește? Nu cumva ca, pe parcursul timpului, românii și huțulii să fie ucrainizați, iar zona unde locuiesc aceștia să apară ca teritoriu ucrainean? Dar nu totul se oprește la întrebarea de mai sus. Răspunsul firav deja apare. Spre convingerea cititorilor, îi rog să observe, dacă merg pe DN 17 A, spre monumentul Mănăstirea Moldovița, că la intrarea și ieșirea din satele Ciumârna și Paltin – locuite de români și huțuli – tablele cu numele localităților sunt scrise în limba română și ucraineană. Acest lucru ar trebui să dea de gândit administrației locale a comunei Vatra Moldoviței (de care aparțin cele două sate) și să revadă recensămintele, ponderea populației pe naționalități și etnii, deoarece eu cred că populația majoritară este cea română, nici cum cea ucraineană.
Intuiesc că se vor găsi trepăduși, determinați de interese materiale sau naționaliste, care să susțină că limba huțulă este una și aceeași cu limba ucraineană. Răspunsul meu este că aceștia se înșală din necunoaștere. Drept este că atât limba huțulă, cât și cea ucraineană s-au desprins din limba slavă comună, ceea ce face să se asemene, dar fiecare în parte s-a format pe teritorii diferite, locuite de populații băștinașe diferite, de la care au făcut împrumuturi lingvistice. Astfel, slavii ce au intrat în contact cu dacii liberi și cu alte popoare în curbura Carpaților Nordici au format limba și cultura huțulă. Slavii care au intrat în contact cu popoarele ce au locuit în bazinul fluviului Don și-au format limba și cultura ucraineană.
Naționaliștii ucraineni, în dorința de a se desprinde de naționalismul rusesc și jugul țarist pentru a forma Ucraina Mare, au fugit în Galiția, ce se afla sub stăpânirea Austro-Ungariei, unde se aflau la acea vreme alte populații slave. Imperiul austro-ungar, care urmărea dezmembrarea Rusiei țariste, a sprijinit propaganda liderilor naționaliști ucraineni, care au trecut la ucrainizarea populației vorbitoare de limbă slavă. În aceste condiții, huțulii din Pocuția (Galiția și Bucovina) au devenit victimele ucrainizării. Propagandiștii ucraineni spuneau că limba huțulă este limba văcarilor, care trebuie țesălată pentru a deveni limbă curată, adică ucraineană.
VASILE GH. MACOVEI,
Suceava
Comentarii