La 150 de ani de învățământ secundar în Suceava, să ne amintim de foștii noștri dascăli (II)

Profesorul Vasile Bujdei

 

De multe ori cuvintele sunt prea sărace ca să poți reda aievea, în plenitudinea lor, anumite fapte, evenimente sau întâmplări petrecute într-o viață de om. Când am început să scriu aceste rânduri, am simțit un nespus de mare gol în suflet, aducându-mi aminte că, în ziua de 29 iulie 1992, a fost condus pe un drum cu neîntoarcere unul dintre cei mai distinși dascăli pe care nu l-am avut numai eu, l-au avut generații întregi de elevi, astăzi oameni în toată firea, care au rămas triști și îndoliați auzind de dispariția distinsului profesor, inegalabilul matematician și pedagog Vasile Bujdei.
Profesorul Vasile Bujdei s-a născut la 15 februarie 1908, în comuna Gălănești din fostul județ Rădăuți, într-o familie de gospodari harnici și evlavioși creștini. Cursurile primare le-a făcut în comuna natală, cele liceale la Rădăuți, la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi”, după care a obținut licența la Facultatea de Matematică de la Universitatea din Cernăuți, unde a avut profesori pe unii dintre cei mai mari matematicieni de la acea vreme și de la care studentul Vasile Bujdei a avut ce învăța spre a duce mai departe spiritul lor.
După obținerea licenței, a funcționat ca profesor la Cernăuți, între anii 1934-1940, la Rădăuți, între anii 1940-1944, și apoi la Suceava, la Liceul „Ștefan cel Mare”, între anii 1945-1953. În anul 1953, se întoarce la Rădăuți, unde, timp de zece ani, este profesor la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi”. În anul 1963, se pensionează pe caz de boală, la numai 55 de ani. După pensionare, revine la Suceava, în apartamentul proprietate personală de pe strada Oituz, aproape de fostul Centru de Calcul.
Profesorul Vasile Bujdei era un dascăl de o corectitudine inegalabilă, era exigent cu sine însuși, dar și cu toți elevii deopotrivă. Pentru Domnia sa toți elevii erau priviți în mod egal, nu făcea niciun fel de diferențe între ei, toți trebuiau să fie convinși că pentru a învinge în viață trebuie muncă, muncă și iar muncă. Era exigent, era foarte pretențios, dar era drept și nepărtinitor. Pentru profesorul Vasile Bujdei numărul „temelor în plus” reprezenta garanția că notele destul de numeroase, scrise mai întâi în carnețelul său personal, vor „suferi transformări în bine” la transcrierea lor în catalogul clasei. Era un om de o corectitudine desăvârșită, nu avea idei preconcepute, mai ales față de aceia dintre noi care „nu prea aveam darul muncii” și care nu aveam înclinații deosebite pentru această materie. Oricând, pe lângă un doi putea apărea chiar și câte un zece. Proceda în acest fel destul de des și nu avea nicio reținere. Păcat că noi, elevii, la vremea aceea, nu ne bucuram prea mult de unele momente vesele pe care le crea profesorul de matematică, fiind mereu cu gândul la ceea ce se va întâmpla la următoarele „chemări la tablă”, la următoarele extemporale, care nu erau prea rare, sau la tezele de sfârșit de trimestru ori de semestru. Deși părea o fire introvertită, deseori vulcanică, erau momente când provoca bună dispoziție, fiind în același timp și un bun povestitor.
Profesorul Vasile Bujdei nu permitea, din partea oricui ar fi venit, niciun fel de intervenții protectoare, dar când, din „cauza matematicii”, mai călcam pe de lături pe la alte obiecte, intervenea pe lângă acei profesori și rezultatele erau cele dorite.
S-a stins din viață la vârsta de 84 de ani, fiind înmormântat în cavoul familiei, din Cimitirul „Pacea”. Ceea ce trebuie să rămână nu numai pentru cei care l-au cunoscut, ci și pentru cei care nu l-au cunoscut și au auzit numai de el sau vor auzi în viitor, este că „cunoașterea exprimată matematic are o frumusețe deosebită, de nedescris”. „Matematica, în esența ei, este știința și arta metodelor”, „matematica, pe lângă că este educativă, este și distractivă, deși este încă plină de necunoscute”. Profesorul Bujdei mai spunea că „prin matematică s-a ajuns la cunoașterea, chiar dacă nu în totalitate, atât a Universului Mare, cât și a Universului Mic”.
Din cele de mai sus reiese că pe profesorul Vasile Bujdei nu-l preocupa numai matematica, ci și problemele filosofice legate de principiile aplicative ale matematicii. În final, trebuie apreciat faptul că un asemenea OM nu ar trebui omagiat numai cu prilejul vreunor aniversări deosebite, ci ar trebui să dăinuie în memoria tuturor celor care l-au cunoscut și pe care, ascultându-l, au avut ce învăța de la el.
Ing. pens. DRAGOȘ PENTIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: