Din vorbă-n vorbă
- > Păcate cumulate. „Refuzul lui Traian Băsescu de a-l desemna pentru funcția de premier îi poate fi fatală.” („Cotidianul”, 14 octombrie 2009). Autorul articolului din care a fost extrasă fraza de mai sus „s-a străduit” parcă să concentreze în vreo două rânduri de ziar greșeli pe care altfel nu le găsești în zeci de texte ce poartă aceeași semnătură prestigioasă. Este ușor de reperat, în primul rând, un dezacord: refuzul (neutru) și fatală (feminin). Sesizabilă este însă și ambiguitatea formulării (confuzia pe care o creează): -l (ca pronume în acuzativ) se referă la cel… nedesemnat, iar îi (pronume în dativ) poate fi înțeles ca referindu-se la același politician (K. J.) nedesemnat ca premier. Or, autorul vrea să ne spună că refuzul îi putea fi fatal lui T. B. Era, așadar, necesară precizarea: fatal președintelui.
- > Perseverare… ”Șvabii bănățeni s-au demonstrat a fi o comunitate precumpănitor extrovertă și activă” („România liberă”, 19 octombrie 2009). Doar semnalând varianta (de influență englezească) extrovertă, în locul căreia dicționarele recomandă pe extrovertit / ă sau extravertit / ă (din franceză), atragem atenția asupra folosirii lui a se demonstra în locul lui a se dovedi. Semnatarul articolului (ziarist și universitar englez, al cărui text este, probabil, tradus în redacție) insistă în folosirea cu sensul nepotrivit a verbului subliniat, care mai apare de două ori în același articol („Klaus Johannis se demonstrează, din păcate, doar un pion serviabil”; „demonstrându-se… principala piedică”), dar și în multe altele. În preferința (străină de spiritul limbii române) pentru această utilizare a verbului se simte, credem, aceeași influență a limbii engleze.
- > Normă grafică. „Năpraznicul, istovitorul Război Mondial al 3-lea abia se sfârșise…” („Jurnalul Național”, 26 octombrie 2009). În cuvântul subliniat, în dezacord cu norma stabilită prin îndreptare și dicționare, s este înlocuit cu z. În rostire, e greu de perceput care dintre cele două sunete (consoana surdă sau cea sonoră) este emis atunci când e urmat de n. De aceea, dacă avem îndoieli, apelăm la DOOM. De menționat că tot s (înainte de n) se scrie în trăsnet, trăsnaie, trăsni, lesne, plesni, snoavă, snop, trosni etc., dar z în caznă, gleznă, poznă, beznă, îndrăzni, razna etc.
- > Pe scurtătură. „…răsturnările tumultoasei sale biografii” („România literară” nr. 38/2009, p. 6). Lipsa unei litere (a unei vocale) în adjectivul neologic din secvența citată se poate explica prin pronunțarea mai comodă în această variantă, cei care o iau pe scurtătură ignorând forma corectă și, astfel, și originea cuvântului. Tumultuos, tumultuoasă provine din fr. tumultueux, în care, cum se vede, după cel de al doilea t apare un u, păstrat în românește (în pronunție adaptată limbii noastre).
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!
Comentarii