Unirea Bucovinei prin poezie

 

Sub auspiciile respirațiilor de dor eminesciene pentru Bucovina, poetul și neostenitul militant pentru propășirea națională, Vasile Tărâțeanu, și-a încheiat anul 2009 cu o realizare cu totul deosebită în spațiul nostru literar – editarea antologiei Poezia Bucovinei. De menționat că alcătuitorul culegerii nici pe departe nu-și asumă meritele de pionierat, specificând în Prefață că din 1924 și până acum au apărut vreo douăsprezece (poate chiar mai multe) volume antologice cu tematica respectivă, printre cele mai recente numărându-se cărțile Antologia poeților români din Bucovina. 1775-2002 (Editura „Junimea, Iași) și Antologia poeziei bucovinene (ediție bilingvă româno-engleză, Editura „Mușatini”, Suceava), alcătuită de Ion Drăgușanu.
Prin ce se impune, totuși, unicitatea culegerii editate de Vasile Tărâțeanu, cu sprijinul și înțelegerea prietenilor săi din Alba Iulia – poetul Ion Mărgineanu și președintele Consiliului Județean Ion Dumitrel? Căutând acel sâmbure rațional și fior sentimental, care să-i atribuie nu numai originalitate, ci și o semnificație de simbol, alcătuitorul și-a structurat selecția pe o codificare biblică. Conștient că nu va putea cuprinde ne-cuprinsul, și-a stabilit limita de 66 de poeți, care s-au născut și au creat în Bucovina sau, mânați de soartă, au purtat dorul și icoana sfântă a plaiului natal prin amare pribegii. Alcătuitorul își explică strategia și concepția selecției prin faptul că a stăruit ca fiecare din cele trei capitole să cuprindă câte 22 de autori, tot atâția ani Bucovina formând un spațiu unic. Împărțind arbitrar numărul de 66 de poeți incluși în volum așa cum a fost divizată Bucovina, obținem cifra 33 – vârsta la care a fost răstignit Hristos. Această idee l-a luminat pe autorul antologiei în timpul festivităților din 2008, consacrate Zilei Unirii, urmată de Congresul Spiritualității Românești de la Alba Iulia. Inspirată de vecinicul îndemn Hai să dăm mână cu mână, această carte reprezintă o re-novare simbolică a unității spațiului bucovinean, în care s-a creat, s-a scris, s-a cântat, s-a vorbit și s-a suferit românește, în toate epocile supremația aparținându-i poeziei ca forță unificatoare.
Luând ca punct de pornire anul de grație 1918, antologatorul a adunat în cele trei capitole ale florilegiului liric, într-o mirifică cunună, poeți care au trăit (trăiesc) cu speranța în față și trecutul în inimi, toți împreună edificând sclipiri ale geniului românesc întrupat din dor și iubire de Bucovina. Nu este de negat nici valoarea enciclopedică a culegerii, în care găsim scurte date biografice despre viața și activitatea literară a fiecărui autor. Mai ales, capitolul I, în care sunt readuse în actualitate nume uitate sau absolut necunoscute astăzi, prezintă un interes deosebit pentru generația tânără. Or, anume în acest segment de timp pământul Bucovinei a născut scriitori care au deschis drumul generațiilor succesoare spre poezia modernă. De la Constantin Morariu (1854-1927) și până la Dragoș Vicol (1920-1981), de rând cu vibrante versuri cu mesaj patriotic, se perindă și o poezie din care se aude foșnetul aripelor de miracol. Voi cita doar o strofă din George Stratoi, decedat în 1935, la numai 21 de ani: „Am bătut în geamul unui bob de rouă,/ Licurici, cu cheie de lumină nouă,/ mi-au deschis vederii cioburi de spectacol,/ zori de căi lactee, aripi de miracol”.
Capitolul II prezintă tabloul creației lirice din sudul Bucovinei, după ce contactele culturale ne-au fost baricadate, și până în ziua de azi, când cuvântul artistic zboară mai liber, așternând firave poduri de dor între frații de condei. În cel de-al III-lea capitol plutește „nourul de suspine”, lăsat pe bolta Bucovinei de Eminescu, în care și-au înmuiat penița poeții de la nordul îndurerat, începând cu decanul Vasile Levițchi și terminând cu tinerii Dumitru Mintencu, Vitalie Zâgrea, Gheorghe Ungureanu, Marin și Grigore Gherman, precum și alții rămași în afara antologiei.
Sperăm că regretele și remușcările alcătuitorului față de autorii „rebutați” îl vor însufleți la editarea unui nou volum, marcat de semnificații nu mai puțin răscolitoare. Doar avem încă atâtea izvoare inepuizabile și încă atâtea simboluri acoperite de „nouri de suspine”.
MARIA TOACĂ
Cernăuți

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: