Mințile de pe urmă

 

Îmi pare rău chiar de tot că trebuie să vin tocmai aici cu o veste care îi va lăsa indiferenți pe mulți, îi va întrista pe câțiva și îi va înveseli pe destui, motiv pentru care regretele mele sunt și mai mari: prea cumsecadele nostru vecin a plecat într-o lume despre care se zice (fără mărturii valide, dar des) că ar fi mai bună și mai dreaptă. Așa cum fac toți cei ce n-au ce face, el a întocmit cuvenitul testament, prezentat opiniei publice de consoarta sa legitimă, care l-a descoperit sub pernă și l-a ascuns sub saltea până trece ceremonia, ca să nu o denatureze de la solemnitatea strict necesară. „Las blajinei, liniștitei și foarte înțelegătoarei mele soții cele 14/patru-sprezece/ caiete de aritmetică groase și cu pătrățele mici. Acolo am însemnat de câte ori era cât pe ce să dau la spate lupta contra violenței în familie, pătrățeaua și punctulețul pentru un brânci sau o ștearsă, pătrățeaua și cerculețul pentru ceva mai mult. Mai multe nu am, datorită faptului că în ultimii doi-trei ani nu s-au mai găsit caiete cu pătrățele mici. Las tuturor birourilor electorale cele două cărți de alegător de care dispun, una de la primărie de prin ’95 și alta de la schimbatul mai recent al buletinului. Ele sunt intacte, dovadă că n-am făcut nimic cu ele, deși m-am dus la toate votările, deci degeaba m-am dus. Somațiile privind fel de fel de amenzi, majorări și penalizări le las emitenților, să și le bage pe gât sau undeva. Ochelarii să-i ia valoroasa și prea îngăduitoarea mea soacră tolerantă tradițional, spre a mă vedea cu dioptrii mai bune. Bicicleta să îi revină băiatului domnișoarei celibatare unde mă tundeam și mă aranjam eu bilunar și uneori mai frecvent, inclusiv clopoțelul și pompa. Cu eventualele restanțe pe ici și pe colo să se spele pe cap cine-o vrea. Undițele să le ia dracul, că de la ele mi s-a tras încărunțirea. Pentru a fi primit cu indulgență și iertat de toate păcatele, chiar și cele nefăcute, doresc să mă depuneți în costumul de ginere, care explică tot. Pălăria o iau cu mine, să am cu ce îmi saluta cunoscuții.”
Neîntrebată, neconsolata sa ar fi răspuns:
Mă rog, voințele lui, deși nici eu și nici mama nu eram obișnuite să aibă așa ceva, aveam noi și pentru el. Dar nu-l credem capabil să umble cu minciuni și în asemenea situație funebră: a încheiat că l-ar fi redactat în de-plinătatea facultăților, însă nu poseda decât o amărâtă de profesională.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: