N-ar fi exclus ca eventualii cititori ai rubricii să fie nemulțumiți de insistența acesteia – până acum și în viitor – asupra unor cazuri de pleonasm. Justificarea unor asemenea reveniri la temă se poate însă întemeia atât pe frecvența și varietatea acestor erori semantice, cât și pe dificultatea depistării unora dintre ele.
De data aceasta, un astfel de subiect (ca multe altele, de altfel) ne îngăduie o paranteză pentru a-l evoca pe regretatul profesor Constantin Popescu , reputat universitar și lingvist sucevean, colaborator prețuit al ziarului „Crai nou”. Într-una dintre prelegerile susținute în cadrul unui curs de perfecționare profesională a gazetarilor de la fostul „Zori noi”, cu aceeași capacitate de sinteză și limpezire a chestiunilor vizând expresivitatea și corectitudinea limbii cu care ne obișnuise, a abordat tema pleonasmelor, ca risc de alterare a calității mesajului. Clar, concis, cuprinzător, sistematic și, evident, profitabil pentru toți cursanții, luam (sau reluam) cunoștință despre pleonasmele având ca punct de plecare adjectivele care nu au grad de comparație (superior, optim, maxim, inferior, minim, suprem, infim, interior, exterior, ulterior, posterior…), pe cele care au înțeles de superlativ (splendid, superb, extraordinar, sublim etc.) sau pe cele care nu se compară (întreg, total, esențial, fundamental, mort, viu etc.). Toate acestea – ni s-a accentuat cu autoritatea intelectuală și profesională a specialistului – nu permit asocierea cu adverbe de tipul mai sau foarte. O bogată listă comentată completa aceste categorii, fiecare caz beneficiind de explicații utile. Ca elemente ale unei lecții peste timp și dincolo de efemeritatea vieții în această lume – mostră extrem de modestă față de contribuția sa prin cărțile și studiile publicate și față de cursurile de care au beneficiat multe generații de studenți –, reproducem, în continuare, completând notele de mai sus, câteva pleonasme culese, după mai mult de două decenii, din caietul de notițe al cursantului care am avut onoarea de a-i fi profesorului Constantin Popescu: mujdei de usturoi, țuică de prune, mușchi file, panaceu universal, procente de… la sută, a tinde să devină, hemoragie de sânge, a îndruma pe calea cea bună, exemplu pilduitor, scurtă alocuțiune, drept pentru care, glasvand de sticlă etc., etc.
Ieșind din paranteza omagială, ne întoarcem acum la pleonasmul pe care ne-am propus să-l…incriminăm în acest episod: la un anumit moment dat. Componentele expresiei care-și acoperă reciproc înțelesurile sunt anumit și dat. Așadar, una dintre ele este inutilă, corecte fiind variantele anumit moment sau moment dat. Iată câteva citate ilustrative pentru acest gen de pleonasme (din cele peste o sută de mii pe care le inventariază Google în textele românești de pe internet): „am avut o relație de colaborare până la un anumit moment dat” („Național”, 5 decembrie 2009); „Să presupunem că, la un anumit moment dat, Shakespeare va intra – din nou – într-o eclipsă a receptării” („Idei în dialog” nr. 2/2009).
De menționat, ca o confirmare avizată a greșelii semantice comise prin asocierea celor două cuvinte (în condițiile în care dicționarele de pleonasme consultate nu rețin acest caz), consemnarea ei ca atare într-un raport de monitorizare realizat de specialiști la cererea CNA în 2007: „Am auzit că relația s-a îmbunătățit la un anumit moment dat” (B1TV, 3.XII).
Comentarii