Vineri, 20 noiembrie, la Centrul de plasament “Speranța” din Suceava, s-a discutat despre copii și drepturile lor. Organizația “Salvați Copiii” – filiala Suceava, împreună cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului au marcat astfel cei 20 de ani trecuți de la adoptarea Convenției ONU privind Drepturile Copilului.
Documentul în sine este doar o cărticică mică și subțire cu câteva zeci de articole, dar care cuprinde toate drepturile civile, culturale, economice, politice și sociale ale celor mici, articole pe care orice guvern din lume este obligat să le respecte.
La discuții au participat reprezentanți ai celor doi parteneri menționați, precum și invitați din cadrul Poliției, ai Inspectoratului Școlar, ai câtorva ONG-uri, dar mai ales copii, ei fiind probabil singurii care simt pe pielea lor respectarea sau nu de către cei mari a drepturilor stabilite și promovate de ONU și ratificate de guvernul României în anul 1990.
De la orfelinate suprapopulate, la asistentul maternal
Din discuții a reieșit că nimeni nu poate contesta schimbările din viața copiilor români, deci și a celor din județul Suceava, petrecute în cei 20 de ani de la ratificarea Convenției.
E drept că unui copil crescut într-o familie normală, echilibrată i s-au respectat drepturile dintotdeauna, chiar și fără să fie trecute pe hârtie. Pentru el dragostea părinților, educația, bunul-simț și traiul demn i-au adus firesc și drepturile ce i se cuveneau. Pentru restul copiilor, cei născuți în sărăcie, în familii dezorganizate însă, Convenția a dat statului un instrument de corectare a anomaliilor care strâmbă încă rosturile copilului în lume.
Putem lua ca exemplu clar vechiul și actualul sistem de protecție a copilului, schimbările de atitudine față de minorul aflat în grija statului. Leagănele, orfelinatele cu sute de copii, îngrămădiți claie peste grămadă într-o singură clădire și aflați în îngrijirea unui personal nespecializat au ajuns o amintire. Astăzi, familiile nu mai sunt încurajate să-și lase copii la stat, aceasta fiind acum ultima soluție acceptată. Până la a apela la ea, asistența socială și comunitatea încercă menținerea minorului în familie, apoi, până când și dacă situația materială se mai drege acasă, minorul este dat în plasament periodic la asistenții maternali profesioniști. Foarte adevărat este că, la 20 de ani de la adoptarea Convenției privind Drepturile Copilului, sistemul nu cuprinde tot, dar stă bine cu ochii pe minorii aflați în dificultate.
“Odată făcut să înțeleagă că are îndatoriri față de cei pe care i-a adus pe lume, atitudinea părintelui se schimbă”
În timp ce instrumentele de stat pentru respectarea drepturilor copiilor s-au consolidat, mii de familii sărace, promiscue și fără școală habar nu au nici la această oră că, odată adus pe lume, un copil nu poate fi lăsat în voia sorții, ci are nevoie de îngrijire, de educație, nu trebuie abuzat, exploatat prin muncă, trimis la cerșit, să practice prostituția etc. “În această privință, este partea cea mai dificilă în munca noastră. Să responsabilizăm familiile vizavi de ce drepturi au copiii lor, să-i consiliem pe adulți în permanență în legătură cu responsabilitățile pe care le au față de cei mici. Odată făcut să înțeleagă că are îndatoriri față de cei pe care i-a adus pe lume, atitudinea părintelui, mai sărac sau mai puțin sărac, se schimbă fundamental”, au declarat reprezentanți ai DGASPC Suceava.
Școala, un drept abandonat astă vară de circa 1000 de copii din județ
Responsabilizarea adulților ar avea poate un succes mult mai mare dacă foarte multe dintre familiile din județul Suceava nu s-ar lupta cu sărăcia, aceasta fiind, spun specialiștii, motivul principal pentru care copiii își pierd viața, sunt exploatați, lasă școala.
Într-un top nefast, România se află pe primul loc între țările Europei privind mortalitatea infantilă; 11 copii dintr-o mie mor înainte de a împlini 1 an. Și, de parcă nu i-am fi putut numă-ra și singuri, UNICEF a comunicat că 350.000 români trăiesc sub limita sărăciei.
Sub nasul nostru, în județ, aproximativ 1000 de copii s-au lăsat de școală după absolvirea gimnaziului, cel mai sigur pentru că părinții nu au cu ce-i ține mai departe. Dacă în iunie 2009 terminaseră clasa a VIII-a aproximativ 8400 de elevi, doar 7150 figurau la sfârșitul lunii iulie ca elevi în clasa a IX-a la liceele și școlile de arte și meserii. Luând în calcul elevii luați de părinți în străinătate și pe cei care au rămas repetenți, tot rămăseseră circa 1000 de copiii cu doar 8 clase care abandonaseră un drept garantat de Convenție, dreptul la educație. “La noi vin cei mai săraci copii din mediul rural. Anul acesta intenționam să înființăm 14 clase de a IX-a, dar abia dacă am realizat 9. Cred că elevii nu mai au bani să vină la școală, nu au nici de navetă, nici de internat, așa că au renunțat. În ultimii ani ne-am confruntat cu unele dintre cele mai complicate situații sociale, de la sărăcia lucie, la mii de părinți care și-au lăsat copiii singuri ca să muncească în străinătate”, afirma directorul unui colegiu tehnic din Suceava.
Comentarii