Mâine, Tudor Gheorghe cântă manele la Suceava

Un indian bătrân îi explică nepotului că în fiecare ființă umană există doi lupi care se războiesc fără încetare. Unul întruchipează furia, gelozia, mândria, frica și ura; celălalt – dulceața, bunăvoința, recunoștința, speranța, zâmbetul și dragostea. Băiețelul: – Și care lup e mai puternic, bunicule? – Cel căruia îi dai să mănânce…. Ai citit bine: Mâine, pe scena Casei de Cultură a Sucevei, mustăciosul trubadur oltean (fost șef de promoție, la Institutul de Teatru, la 21 de ani!) va concerta pe bază de manele! Să nu te mire!

 

Menestrelul, venind chiar în aste zile din Canada, pe unde s-a preumblat, va cânta manele, dar manele din alea de la mama lor, din vechime și valoroase. Un soi de cântece de mahala, faine de tot și musai că din cele originale, un potpuriu de cântări de epocă, taman pentru a face lumină în flancurile spurcatului gen, în a delimita tranșant… oile de capre. Și valoarea, de rapenii care mai behăie și azi, cu mare succes!, la puturosul gen… Biletul costă 60 de lei. Veniți, privighetoarea Băniei cântă, chit că liliacul s-a cam ofilit… Am intrat și duminică. Îndată ce ieși din Rădăuți (și-ai trecut podul), pe mâna stângă, spre Suceava, și până a intra în Bădeuți, e… păstrăvăria “Ozana”. Nu-i fac publicitate, ci e doar un antidot pentru curiozitate. La 200 m din drumul mare, e locul cu pricina. I-am dus prietenii mei de vichend să ne uităm la pești, în ferice zbenguiala lor. Și ne-am uitat. Minunăție, splendoare, spectacol! Peștii și universul lor. Și, că tot se porni el postul lu’ Petrică & Pavelică, ne-am luat și pentru acasă… muniție. Că merită. Asta e, pe scurt, păstrăvăria “Ozana”. Cu cârduri și cârdurile ei de viețuitoare specifice. Sper să nu-ți pice rău la ficați. Apropo… Vrei să știi ce misiuni, ce funcții are ficatul în corpul tău? Simplu: biligenetică, glicogenetică, antitoxică, uro-poetică (asta-mi place la nebu-nie!), hematopoetică (și asta, hmm !), marțială (my God!), siderurgică (pă bune!) și adipogenetică. Ne-am înțeles, da?! Savanții au dat în mintea celor mici, drept pentru care vă și îmbii cu jucăriile lor: Orice rob are o roabă, / orice babă are-un bob, / orice cod are o coadă, / orice nadă are nod, / coșul e ca o cocoașă, / Gogu mușcă din gogoașă, / gogoșarul, gogoneaua, / cor-codelul, corcodeaua, / și buratecul cu burtă / ba vor tort, ba vor o turtă. / Scala ruptă cere scule, / tu cartofi, ea barabule, / tu zici varză, eu curechi, / așa vorbe, așa-urechi, / trecem singuri sau perechi. / Vacile sunt blânde-n veci, / cu Petrică nu petreci, / treacă-mi dacă și tu-mi treci, / bacu-i barcă fără beci, / bearca mestecă ciupearca, / arcul ne păzește Arca… Buzea Constanța. Prima ne-vastă (au și copiii împreună) a lui Adrian Păunescu-Minune… Se moare mai mult, se naște mai puțin. E bine? E rău? Cel de Sus doar să mai știe. În ce privește Suceava, în primele 4 luni ale anului acesta, numărul morților e mai mare cu 146 decât cel al nou-născuților. Așa căă… În România anului trecut cele 40 miare divorțuri (cât fură ele) nu mai miră… Lăsați copiii să vie…Și… povestea lui Mihai Imaginați-vă un prinț care, de la cea mai fragedă vârstă, ar fi încredințat unor țărani pentru a se deprinde cu greutățile vieții. El nu știe că este moștenitorul unui tron și merge zilnic la muncă îmbrăcat în zdrențe și abia având ceva de mâncare. După câțiva ani, tatăl său, regele, considerând că educația s-a încheiat, trimite o întreagă delegație pentru a-l căuta și a-l aduce la palat. Tânărul prinț nu înțelege nimic, el cred că este vorba despre o greșeală. Nu, i se explică… că a fost trimis la acei țărani numai pentru a învăța ce reprezintă munca, sobrietatea, modestia. Iată-l acum sosit la palat: este întrebat ce dorește să mănânce și el cere numai o bucată de pâine, o ceapă și apă. El nu știe că bucătarul regelui a pregătit un întreg ospăț… Vă puteți închipui continuarea poveștii. Iar dacă eu v-aș spune că voi toți sunteți, în interior, niște prinți și niște prințese! Da, fiindcă voi toți sunteți fii și fiice ale Domnului, și într-o bună zi Tatăl vostru ceresc, care v-a încredințat unor țărani pentru a fi educați – aceasta reprezentând în mod simbolic viața pe pământ – va trimite în mod solemn după voi. Evident însă, cu condiția să fi lucrat bine, altminteri această ucenicie la țărani va putea dura multe încarnări. (d.b.)