Cipurile biometrice și „semnul fiarei”

Anunțata intenție a autorităților române de a introduce noi pașa-poarte care să conțină cipuri biometrice a stârnit polemici aprinse în societatea românească. În special opiniile unor mari duhovnici ortodocși, care văd în aceste cipuri un pas spre împlinirea profețiilor din cartea Apocalipsei (13, 15-18), au determinat reacții negative față de noile documente în rândul credincioșilor.

 

Patriarhia Română a luat act de frământările lor și a trimis minis-trului administrației și internelor (de atunci), Liviu Dragnea, în data de 28 ianuarie 2009, un document oficial prin care solicita explicații cu privire la modul în care sunt adoptate noile documente (fără o dezbatere publică prealabilă), informații despre datele personale care vor fi stocate în aceste cipuri și măsura în care aceasta „a-duce atingere libertății și demnității persoanei, vieții intime, familiale și private”. Răspunsul din partea Direcției Generale de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Inter-nelor a venit în data de 5 februarie 2009 și prezenta introducerea noilor pașapoarte ca o consecință a atacu-rilor din 11 septembrie 2001, ceea ce a determinat sporirea măsurilor de securitate pe care statele au înțe-les să le ia cu privire la persoanele străine care intră pe teritoriul lor. În același timp, documentul dă asigu-rări cu privire la siguranța datelor stocate în cipurile RFID (Radio Frequency Identification Device), ele neputând fi citite decât „de la mică distanță”. Totodată, semnatarul răs-punsului, dl director general chestor de poliție Aurel-Vasile Sime, consideră „că nu se aduce atingere în vreun fel libertății și demnității persoanei, vieții intime, familiale și private sau dispozițiilor legale care reglementează libertatea religioasă și regimul general al cultelor”. În urma răspunsului primit, Pa-triarhia Bisericii Ortodoxe Române a dat un comunicat de presă în care sunt prezentate informațiile trans-mise de autorități, intenția de a interveni pe lângă instituțiile statului român „cu solicitarea de a se adopta măsurile necesare pentru modifi-carea și completarea legislației în vigoare prin extinderea prevederilor referitoare la cazuri de urgență (pașaport temporar) și la cazuri când, din motive de conștiință sau religioase, persoana nu dorește pașaport electronic care include date biome-trice”, precum și îndemnul adresat clerului, monahilor și credincioșilor de a rămâne „statornici în credința în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului și al morții, să sporească în rugăciune și fapte bune, viețuind creștinește în familie, mănăstire și societate, fără a răspândi panică și îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare”. În ciuda acestui comunicat, o se-rie de asociații au organizat manifes-tații de protest față de mesajul Pa-triarhiei. Fiind vorba însă de un răspuns oficial pe care Patriarhia îl primește, aceasta nu-și putea permite ca în comunicatul său de presă să facă speculații și să pună sub semnul întrebării acuratețea informațiilor primite. Rămân totuși câteva semne de întrebare legate de acest răspuns. În primul rând, pașapoartele biome-trice sunt puse pe seama măsurilor de securitate luate în urma atacurilor teroriste din Statele Unite, din 11 septembrie 2001. Anchetele oficiale desfășurate în America au dat opiniei publice un raport ce a nemulțumit o serie de specialiști, care au pornit o serie de anchete pe cont propriu. Analizând imaginile filmate, precum și ruinele celor două turnuri, au ajuns la concluzii care le contrazic pe cele oficiale. Este dreptul inalienabil al fiecărei țări de a-și stabili politica de securitate, dar mi se pare exagerat ca, pornind de la un eveniment, ale cărui origini sunt totuși incerte, cetățenii a cel puțin 27 de națiuni să fie considerați din oficiu drept potențiali teroriști și să fie obligați să aibă pașapoarte biometrice pentru a putea păși pe pământ american. În al doilea rând, siguranța datelor stocate pe cipurile biometrice s-ar putea să nu fie chiar atât de mare sau nu mai mare decât a altor dispozitive electronice. Dacă servere precum cele de la NASA sau ale altor organi-zații guvernamentale s-au dovedit a fi vulnerabile în ciuda programelor de securitate care le protejau, dacă s-au găsit metode de a clona cardurile bancare, oare cât timp le va lua celor interesați în furtul de identități să conceapă dispozitive care să scaneze și să copieze datele din noile pașa-poarte? Cipurile RFID vor fi intro-duse în mod obligatoriu și în alte documente, ca urmare a convențiilor la care este și România semnatară. Cu siguranță însă, tehnologia aceasta se va dovedi ineficientă pentru scopurile pe care și le propune și, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, se va putea trece, sub pretextul unei siguranțe sporite (și pentru un control mai eficient al po-sesorilor), la implantarea cipurilor direct în corpul uman, în mâna dreaptă sau frunte, așa cum ne vor-bește proorocia Apocalipsei: „Și ea (fiara) îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul nume-lui fiarei. Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase” (Apocalipsa 13, 16-18). Neputând cumpăra sau vinde, omul va fi nevoit să aleagă între a muri de foame, dar a-și păstra credința, și a renunța la credință, schimbându-și comportamentul, în schimbul hranei, iar de modul în care va alege, va da fiecare socoteală înaintea Domnului. De asemenea, dl chestor face o afirmație evazivă în acest document: el consideră că pașapoartele nu vor aduce atingere libertății și demnității persoanei. Prin urmare, este posibil ca afirmația domniei sale să fie și e-ronată, așa cum arată monahul Filo-theu Bălan de la Mănăstirea „Petru Vodă” într-unul din articolele sale. Cum spuneam mai sus, Patriarhia ne îndeamnă să rămânem statornici în credință, să sporim în rugăciune și fapte bune, viețuind creștinește în familie, mănăstire și societate. Prin rugăciune creștinul cere ajutorul lui Dumnezeu să biruiască forțele po-trivnice. Dar rugăciunea singură nu e suficientă. Ea trebuie însoțită și de acțiune. Se spune că în biblioteca unei mănăstiri apusene studiau cărți vechi și manuscrise un călugăr catolic, un pastor protestant și un călugăr orto-dox. La un moment dat, din cauza unei pene de curent, au rămas pe întuneric. Cei trei au spus: „Să ne rugăm pe rând și la rugăciunea căruia va veni lumina, înseamnă că el are credința cea adevărată”. A început călugărul catolic. S-a rugat cu multă pioșenie, a invocat ajutorul Domnu-lui, dar nu s-a întâmplat nimic. A continuat apoi pastorul, dar nici la rugăciunea lui nu s-a întâmplat nimic. Călugărul ortodox și-a început rugă-ciunea, s-a ridicat de la locul lui, a luat o lumânare, s-a dus la tabloul electric și a reparat siguranța. Terminân-du-și rugăciunea, a venit și lumina. Viețuirea creștinească presupune, pe lângă rugăciune, post și fapte bune și împotrivirea pe față la rău, demas-carea acestuia ca fiind potrivnic lui Dumnezeu. În ceea ce privește „semnul fiarei”, îl vom cunoaște la vremea potrivită așa cum îl descrie Scriptura: cine nu îl va primi pe mâna dreaptă sau pe frunte nu va putea nici cumpăra, nici vinde. Oricâte petiții vom semna pe internet și la oricâte marșuri vom lua parte, nu vom putea opri desfă-șurarea evenimentelor în direcția proorocită. În acest context, lupta noastră constă în conștientizarea cât mai multora asupra pericolelor care ne așteaptă, atitudinea tranșantă de a refuza orice implant cu date per-sonale care să contribuie la monitori-zarea noastră și să ne rugăm ca să avem parte de un „sfârșit creștinesc, neînfruntat, în pace și răspuns bun la înfricoșata judecată a lui Hristos”. Pr. CEZAR-GORUN NESVADBA, Parohia Budeni