Udrea cea blondă, cu cosițe cu miros de… costițe!!

 

I se spune Elena. Numele de familie nu mai contează pentru că cel mai important e cum știe ea să facă shopping și cum se fandosește ca o tânără necunoscătoare în fața primei prezențe la un bal cu colegii. Udrea este, printre altele, și ministru al turismului și te-ai aștepta de la ea, ca de la oricare dintre membrii Cabinetului BOC (și am scris cu litere mari ca să nu credeți că e onomatopee), la o atitudine puțin mai responsabilă și la multă, mult mai multă atenție la detalii. Că de aia are o armată de consilieri plătiți destul de bine care au rolul să îi mai tragă peste nas și să o tragă de mânecă dacă se apucă de cântat la masă, de fluierat în biserică sau de vorbit cu gura plină. Ultima aventură mega-popularizată a Elenei Udrea a fost cea din sudul țării, în zona Cetate, la moșia poetului, prieten declarat al PD-Lului, Mircea Dinescu. Ei bine acolo, și asta am urmărit la televizor de vreo câteva ori pentru că s-a tot dat la știri, lady Udrea a făcut un gest care mi-a picat tare greu la stomac. În timp ce termina de îngurgitat și ultima bucățică de carne de pe costița de miel proaspăt scoasă de pe grătar, ministresa noastră începe să dea interviuri și cu gurița plină spune ce bine se simte ea pe moșia lui nea Dinescu. Pune costița pe un platou își linge degetele ușor, mai mult simbolic ca să vadă lumea că de fapt e o DOAMNĂ, după care își aranjează delicat o șuviță de păr ce obtura imaginea ochiului drept. Și culmea… părul rezistă la atacul grăsimilor. Prima reacție pe care am avut-o a fost de dispreț față de un om ce ar trebui să fie un simbol și nu în ultimul rând imaginea turismului românesc. Madam Udrea a demonstrat însă pe moșia lui Dinescu că nu e mai mult decât o duduiță din Pleșcoi, făcută ministru la comandă, și cu nimic mai bună decât chelnerițele din restaurantele de duzină, care, cu mânuțele lor, fac casa, pun paharele pe masă, toarnă, taie pâinea, așează platourile, iau bacșișurile și mângâie în intervalele rămase libere pisicile adunate în spatele bucătăriei pentru a fi hrănite din resturile rămase. Toate astea fără să vadă picătură de apă pe ele. Cam ca în reclama cu pampers… și totul e uscat și curat. Așa ministru, așa turism.