Accelerație sau frână

După ce influența engleză asupra limbii noastre s-a manifestat timid și, adesea, pe filieră franceză (smoching, spicher), germană (boiler, cocs) sau chiar rusă (buldozer, radiolocație), mai deschisă față de această sursă dovedindu-se terminologia sportivă (aut, corner, fault, ring, set, start, șut etc., etc.), asistăm în ultimele două decenii la o adevărată invazie a anglicismelor în lexicul românesc.

 

Explicația – cu precădere socio-lingvistică și de orientare globală a contemporaneității – ne este tuturor la îndemână, chiar dacă, firesc, excesele n-au cum să ne placă. Față de acest feno-men (sau tocmai în interiorul lui) se fac simțite două tendințe: pe de o parte, cea de românizare accelerată a împrumuturilor, iar pe de alta, cea de păstrare a lor în stadiul de elemente străine (xenisme) ca rostire și, mai ales, ca scriere. Ambele se manifestă oarecum paradoxal: apărătorii limbii române sprijină grăbirea „autohtonizării” prin grafie a unor cuvinte de origine anglo-ame-ricană de care nu ne putem dispensa; cei care folosesc „cu top-tanul” cuvinte și expresii englezești, colorându-și intens vorbi-rea cu ele, ajung, adesea, să scrie ca în limba-sursă chiar și cuvinte pe care dicționarele le-au adoptat în varianta conformă rostirii. Să ne amintim, ca ilustrare a primei orientări, opțiunea multiplu argumentată a regretatului George Pruteanu, care le „certa” pe autoarele DOOM2, că nu au înregistrat anumite cuvinte sub forma în care toată lumea le pronunță: sait pentru site; luk pentru look; draiver pentru driver, maus pentru mouse etc. De altfel, anterior, și alți lingviști (printre ei și cea căreia i-a fost larg recunoscută competența și autoritatea în domeniul lingvisticii – Mioara Avram) au remarcat existența unor factori „care împiedică sau măcar încetinesc românizarea împrumuturilor, menținute de lucrările normative într-o formă strident străină”. Altfel spus, fără această frână, exercitată prin persoane cultivate (cunoscătoare ale limbii engleze) și prin dicționarele normative, anglicismele s-ar adapta mai ușor spiritului limbii române. Cu aceasta, am intrat, de fapt, pe tărâmul celei de-a doua tendințe. Din necunoaștere a formelor din dicționare (DOOM2, în special), deși acestea au intrat de mult în limba română, depășind stadiul de xenism și devenind neologisme propriu-zise, se face un pas înapoi, prin preferința pentru grafia originară. Iată câteva exemple culese de pe internet (cărora nu le mai precizăm sursa exactă): leader în loc de lider („Află dacă ești un Leader sau un Manager”; „și-a consolidat poziția de leader”); interview în loc de interviu („Documentare înainte de interview despre compania angajatoare”); pressing în loc de presing („Am văzut implicare și pressing, echipa a jucat bine”; este semnificativ că în paginile românești de pe internet, forma englezească cu dublu s apare de 240 000 de ori, iar cea românizată, din DOOM – 1 și 2 – , de numai 17 600 de ori); meeting în loc de miting („ săli de conferințe și meeting”; „mee-ting aniversar”; „primul meeting”); offside în loc de ofsaid („Mitrea îl lasă în offside pe Năstase”). Dacă ar fi să ne pronunțăm în legătură cu oportunitatea celor două tendințe, probabil că ne-am plasa de partea … DOOM2, care se arată precaut: înainte de a da certificat de cetățenie românească unor anglicisme (adică de neologisme propriu-zise, și nu xenisme), așteaptă ca ele să capete răspândirea necesară și să se supună unor procese de derivare, flexiune etc., care să justifice înscrierea în dicționare fără actuala precizare – angl. – care le însoțește, spre deosebire de cele mai vechi, dintre care, pe câteva, le-am consemnat mai sus.