> Poate că dacă s-ar fi spus astfel, “trenuleț”, reali-tatea comunicată ar fi com-portat un anumit grad de ambiguitate, iar, pe acest fond, presa națională nu s-ar fi gră-bit să preia această știre lo-cală. Dar, de la emitentul pri-mar (președintele CJ), s-a vor-bit numai despre “mocăniță”, folosindu-se, așadar, un ter-men (cu aspect de marcă) care, se pare, provoacă o mai mare sensibilitate în masa publicului, care are impresia că știe ceva despre subiect, despre referent (probându-i, astfel, potențialul de marcă). Pentru a duce, totuși, situația în matca sa, adăugăm aici că, prin tradiție, în județul nostru (sau în Bucovina, dacă vreți), un astfel de trenuleț (de mun-te, cu ecartament îngust, cu locomotivă cu aburi, cu puține vagoane etc.) nu s-a numit “mocăniță”. Nici nu avea cum, fiindcă trenurile de acest fel au apărut, la începutul se-colului trecut, mai întâi și mai ales în Ardeal. Așa este definit și în dicționare: “(glumeț) tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte” – deci, deja are loc o extensie, fiindcă inițial erau recunos-cute ca “mocănițe” doar gar-niturile care circulau între Turda și Abrud (și, de fapt, aceasta a fost “Mocănița”!), pe Valea Vișeului sau între Sibiu și Agnita (se foloseau pentru transportul mărfurilor – lemn, minereuri, diverse – și al călătorilor; unele dintre ele, cu cremalieră). De altfel, poate nu ar mai fi necesar să adăugăm că “mocan” înseam-nă “locuitor (român) din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei)” sau cioban din Transilvania, care se nu-mea astfel de la “moacă” (numele bâtei de care se foloseau respectivii ciobani). Adăugăm însă că, în ultimii ani, comunicatorii pe subiecte de turism/ operatorii de turism au făcut, cel mai adesea, abstracție de originea și sensul termenului. Prin urmare, mul-țumită uzului pe care l-au generat, ne îngăduim să spunem și noi că, în decembrie, în centrul Sucevei va circula o “mocăniță”.
Comentarii