Voroneț – un sat cu taxe și impozite de oraș

Voroneț, localitate cunoscută în întreaga lume pentru o culoare deosebită, albastrul de Voroneț, aflată pe partea sudică a celebrei mănăstiri, construită pe vremea lui Ștefan cel Mare, în 1488. Un sat ca oricare altul, ai cărui locuitori sunt în cea mai mare parte agricultori și crescători de animale. Până la noua împărțire administrativ-teritorială de la mijlocul secolului trecut, Voronețul era comună, cu primărie și primar, cu secretar, cu școală cu mulți copii, cu o viață economică proprie.
 

Prin 1951, autoritățile comuniste au desființat comuna și au trecut-o în componența orașului Gura Humorului, primind statutul de cartier. Astfel, peste noapte locuitorii s-au trezit orășeni. Din păcate, localitatea, al cărei statut s-a modificat în urmă cu aproape 60 de ani, poartă în proporție de 99% trăsăturile unei așezări rurale: fără trotuare, fără canalizare, fără gaz metan, fără școală, fără cabinet medical, fără un punct farmaceutic, fără nimic! Singurul drum asfaltat nu a fost făcut pentru a urbaniza localitatea, ci pentru a ușura vizitarea mănăstirii. Fără ca-nalizare, străvechile haznale sunt prezente peste tot. În școala desființată din cauza „lipsei populației școlare”, acum funcționează o grădiniță. Dar nu m-aș mira ca localul unității școlare să ajungă câr-ciuma satului, deoarece bău-tori sunt, slavă Domnului. Și, deși conducta de gaz metan trece pe la câțiva metri de sat, nu există resurse financiare pentru a aduce gazul și în „car-tier”. De fiecare dată, în preajma alegerilor pentru conducerea orașului, s-au promis multe, dar cele promise au rămas pură demagogie politică. Și pentru că localitatea are statut de oraș, circulația vitelor ce trebuie să meargă la pășune este interzisă. Ca să ajungi cu ele la pășune, îți trebuie elicopter sau să pui vitele în-tr-un sac și să ajungi acolo. Să ferească sfântul să scoți vitele pe drumul principal (altele nu prea există), că te și trezești că poliția comunitară îți trân-tește un proces-verbal de a-mendă. La acest capitol, poli-țiștii comunitari sunt foarte silitori, deși rolul lor trebuie să fie, credem, altul. Cât pri-vește viața economică, aceasta este înfloritoare, duduie, dar lipsește cu desăvârșire. Singu-rele cu viață economică sunt cele câteva zeci de pensiuni, care au apărut ca ciupercile după ploaie. Dar ce-i deranjează pe cetă-țenii localității? Taxele și im-pozitele de oraș. Ferească Dumnezeu să întârzii cu plata lor, că te paște o penalizare. Personal pot demonstra cu acte că am plătit penalizări și în luna iunie, deși știam că pe-nalizările se percep la sfârșitul anului. Însă cel mai mare of al locuitorilor satului este legat de transportul din oraș spre „cartier”. Cu toate că localita-tea are cel mai important obiectiv turistic din nordul țării, poți să ajungi la acesta numai cu taximetrele, care te ard la buzunar. Autoritățile orașului Gura Humorului cunosc această si-tuație, dar nu fac nimic pentru a o remedia. Știm că se plă-tește un funcționar pentru acest sector. De asemenea, știm că ziarul „Crai nou”, „în care poți avea încredere”, ne va ajuta. Se apropie campania pentru alegerile parlamentare și vom mai auzi, ca și până acum, multe promisiuni. Și, deoarece în România cenzura a fost desființată, sper ca aceste dorințe să vadă lumina tiparului, spre știrea tuturor. ION BELEAGĂ, Gura Humorului

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: