Portocala mecanică

Sintagma din titlu a fost folosită de televiziunile și ziarele din România, în zilele Campionatului European de Fotbal 2008, până aproape de limita de suportabilitate. Era să zic, cu o expresie la modă, că a fost pronunțată și scrisă „într-o veselie”, dar, de fapt, a fost însoțită, o vreme, de oarece speranțe, apoi, după înfrângerea și eliminarea din cursă a naționalei noastre, de dezamăgire și năduf. N-a fost să fie… veselie.

 

Despre obiceiul unor crainici și ziariști de sport de a trans-forma în clișee, prin utilizare fără măsură, anumite cuvinte și expresii ar fi multe de spus (să amintim doar că, în relatarea meciurilor naționalei germane, crainicii nu ne-au slăbit cu o găselniță relativ proaspătă: manșaftul – din. germ. Mannschaft „echipă”). Mai interesantă ni se pare însă povestea „portocalei mecanice”. Fiindcă dicționarele românești (și nici cele străine la care am avut acces) nu au luat încă în seamă expresia, încercăm o explicație a apariției acesteia, începând cu anul 1962, când scriitorul englez Anthony Burgess a publicat romanul „A Clockwork Orange”. Autorul și-a explicat titlul ca făcând trimitere la o zicere (mai degrabă presupusă) din vechiul dialect londonez (cockney): as queer as a clockwork orange („la fel de ciudat ca o portocală mecanică”). Tot autorul acestui roman considera că sintagma poate fi utilizată, într-o exprimare cu caracter de calambur (joc de cuvinte), pentru a desemna o persoană care se comportă mecanic (precum un mecanism de ceasornic – clockwork). Trebuie adăugat – ur-mând o informație din Wikipedia – că A. Burgess a lucrat o vreme la Oficiul Colonial din Malaysia, iar în limba de acolo, orang=om. Se poate deduce – în consens cu opinia ro-mancierului englez – că o „portocală mecanică” este o „creatură care, deși are aparența unui organism plăcut prin culoare și suc, este, de fapt, o jucărie mecanică…”. În 1971, regizorul american Stanley Kubrik realizează ecranizarea romanului (o adaptare destul de fidelă a distopiei), încât, odată cu cele două creații – în proză și cinematografică –, expresia își continuă calea celebrității. Filmul păstrează (în engleză) titlul romanului, francezii traducându-l însă diferit (articulat – romanul: „L’Orange mécanique”; nearticulat – filmul – „Orange mécanique”). Cum s-a transformat sintagma dintr-una culturală într-una… cultural-sportivă și cum a devenit ea „eticheta” echipei olandeze de fotbal? În anii 70 ai secolului trecut, naționala Regatului Țărilor de Jos a dobândit o justificată recunoaștere valorică prin „fotbalul total” practicat, care i-a adus și supranumele de „portocala mecanică”, dată fiind precizia acțiunilor sale din înfruntările fotbalistice. A izbutit să ajungă în două finale ale Campionatului Mondial (1974 și 1978), dar nu și la titlu, iar la Euro 1988 l-a cucerit pe cel de campioană continentală. Denumirea cea nouă (metaforică) s-a impus (și) datorită culorii portocalii a tricourilor echipei (și, adesea, a vestimentației suporterilor), oranj fiind culoarea istorică a Regatului Țărilor de Jos. Este de presupus că, în limba română, expresia a intrat prin filieră franceză (vezi mai sus transpunerea titlului romanului și filmului), care a „simplificat” oarecum varianta englezească originară.