Pe Aeroportul Suceava, primele avioane au aterizat în anul 1962. A fost considerat un eveniment de mare importanță pentru Suceava acelor vremuri, chiar dacă pista era de iarbă. În anul 1965, a apărut pista betonată, un dispozitiv luminos de apropiere și o platformă de îmbarcare/debarcare pentru pasageri și marfă. Pe parcurs, odată cu trecerea timpului, au apărut alte elemente de modernizare, pentru mărirea siguranței aeronavelor și pasagerilor la aterizare și decolare, între care două căi de rulaj cu lungimea de 320 m, o platformă de îmbarcare/debarcare pasageri și marfă de mari dimensiuni, 4 poziții de parcare aeronave, sistem luminos de apropiere de categoria I simplificat, pe o lungime de 450 m, balizaj luminos al căilor de circulație și platformei și foarte importantele echipamente radio-tehnice.
Astăzi, după cum ne spunea dl Mihai-Dan Asmarandei, directorul Aeroportului „Ștefan cel Mare” Suceava, există, pentru deservire aeronave: sursă de sol pentru pornirea aeronavelor, alimentator apă potabilă și vidanjă aeronave, degivror, cărucioare de bagaje, bandă de bagaje, scară pasageri, posibilitatea efectuării plății serviciilor aeroportuare cu ajutorul POS-ului (prin card); pentru deszăpezire: două freze de zăpadă, două tractoare cu lamă, perie mecanică și distribuitor de material degivrant; pentru alimentare carburanți: kerosen, cisternă de 22 t, cisternă de 7,5 t, ambele cu un debit de alimentare de 5 l/s. Aeroportul, devenit în 2004 internațional, poate primi orice fel de navă, din orice stat, se încadrează în categoria a V-a de luptă împotriva incendiilor, având două autospeciale p.s.i. Pentru pasageri există control vamal, control pașapoarte, informații de trafic aerian, servicii de control antiterorism-antideturnare, servicii medicale (prim ajutor pe aeroport, transport cu ambulanță proprie la spital, în oraș), terminal acces gratuit la internet, zonă acces wireless la internet, rezervări la hotelurile din județele Suceava și Botoșani etc., aproape toate fiind realizate din toamna lui 2003 încoace. Totodată, și aerogara s-a modernizat în pas cu timpul. Prima clădire în care s-a aflat găzduiește acum Aeroclubul Suceava, în a doua se află zona administrativă a aeroportului. Actuala aerogară a fost pusă în funcțiune în 1981. Dacă până în 1989, toate cursele erau făcute numai de TAROM, din 1990, au început să intre și alți operatori aerieni, inclusiv din străinătate. Vorbind despre situația de acum, care nu este prea roză, directorul Dan Asmarandei spunea că există o hotărâre a CSAT pentru prelungirea pistei de la 1.800 la 2.400 m, după care se vor putea primi avioane de capacitate și tonaj mai mari. „Este o hotărâre logică, numai că n-a fost asigurată baza materială. Pentru că degeaba lungești pista, dacă nu întărești ce ai. Din 1965, când a fost construită pista, sunt peste 40 de ani, iar betonul îmbătrânește. S-a intervenit cu reparații, dar de mică amploare, comparativ cu ce ar trebui făcut. Pista este sigură pentru anumite categorii de avioane, cu care vin acum TAROM și Carpat aer. Putem primi și aeronave de capacitate mai mare, în caz de forță majoră (defecțiuni tehnice în aer), pentru că viața pri-mează, însă impactul și repercusiunile asupra pistei ar fi mari. Deci degradarea pistei, la o asemenea vechime, începe să se accelereze. Iar sistemul acesta de balizaj, în țările dezvol-tate, este de mult la mu-zeu! Eu am invitat con-silierii județeni să vadă situația la fața locului. Dar Consiliul Județean nu are posibilități pen-tru a acoperi întregul ne-cesar de fonduri. Și așa alocă în jur de un milion de euro anual”. Situația precară de acum a aeroportului are punctul de plecare în 1997, când guvernul de atunci, nevrând să ia o măsură nepopulară și să le închidă, a decis trecerea a 13 aeroporturi ale țării la consiliile județene, păstrând numai 4, „cele mai gustoase”, la Ministerul Transporturilor. Asta în pofida faptului că pista, platforma, căile de rulare, conform legii, sunt domeniu public al statului, nu al Consiliului Județean! În consecință, statul trebuia să asigure funcționalitatea lor. Dl Dan Asmarandei compara intervențiile și reparațiile nenumărate (însă de mică anvergură) care s-au făcut la pistă cu cârpirea cu leucoplast a furtunașelor crăpate cu care este legat la aparate un bolnav în stadiul de „legumă”, pentru a fi menținut în viață. Pe 8 aprilie, la Cluj-Napoca, a avut loc o întâlnire a direc-torilor aeroporturilor din țară cu staff-ul companiei TAROM, unde s-au pus bazele unei altfel de colaborări cu aceasta decât până acum. Pentru că, din vara trecută, TAROM a redus frec-vențele la Suceava de la una pe zi la numai patru pe săptămână (La acestea se adaugă, desigur, cele trei curse pe săptămână ale Carpat aer). Directorul aeroportului speră să se mai obțină o frecvență cu TAROM și să ajungă la 5 pe săptămână. Pentru că, indiferent ce cred unii de la București despre aeroportul nostru, acesta are o importanță deosebită pentru dezvoltarea județelor Suceava și Botoșani. Nici un investitor nu are timp de pierdut venind cu mașina de la București sau dinspre Ardeal. Acum, cu adevărat, cam pentru toată lumea timpul înseamnă bani. Și, fără aeroport ce facem? Importanța lui este reliefată și de traficul de aeroport, care a crescut de la 295 mișcări (o aterizare + o decolare) și 2.489 pasageri, în 2004, la 1.228 mișcări și 20.909 pasageri anul trecut. Iar de la începutul anului până pe 11 aprilie, s-a realizat aproape același număr de pasageri (5.162) ca în întregul an 2000. Poate că intabularea terenului și îndeplinirea a încă uneia din normele de funcționare – aceea de a fi îngrădit, investiție de aproape 14 miliarde lei vechi – să fie un prim pas spre modernizarea aeroportului. Pentru că acum pe pista aeroportului de la Suceava nu pot ateriza decât avioane de capacitate mică, de care nu au decât TAROM și Carpat aer. Alte companii nu mai folosesc avioane de 50 de locuri; ele folosesc avioane cu 120-180 de locuri sau mai mari. În această situație, Aeroportul Suceava este la mâna celor două companii menționate mai sus. Dacă ar fi pista ca lumea alta ar fi situația aeroportului. Cerințe sunt, numărul de călători fiind în creștere, dar nu sunt condiții pentru aterizarea/decolarea avioanelor mai mari. Are perspective de dezvoltare Aeroportul Suceava? „Ce perspective? Dacă nu luăm măsuri urgente, în doi ani închidem aeroportul”, ne-a răspuns directorul Dan Asmarandei. Cine trebuie să ia aceste măsuri? „Proprietarul. Eu cred că CJ Suceava a luat măsuri, ne-a sprijinit cât a putut. Anul trecut, Consiliul Județean a contractat (în urma unei licitații) un proiect cu IPTANA, care este spre finalizare, pentru prelungirea și moder-nizarea pistei și a balizajului. Însă evoluția alocării fondurilor europene pentru aeroporturi m-a dezamăgit total. În Programul operațional sectorial transporturi pe perioada 2007-2013 (cu 14 anexe) – care devine operațional de-abia în acest an, din cau-ză că Ghidul solicitantului a apărut cu o lună și ceva în urmă –, erau prevăzute 630,71 milioane euro de la UE pentru aero-porturile românești și 420,48 milioane euro contribuție locală (Aeroportul Suceava era prins cu 29 milioane euro de la UE plus 25 la sută din partea administrației locale). În Programul operațional sectorial „complement” (care nu mai pomenește de nici o anexă), conform Ghidului solicitantului, sunt numai 41 milioane euro pentru toate aeroporturile din țară! Ministerul Transporturilor, cu siguranță, va aloca fondurile pentru modernizarea celor patru aeroporturi ale sale. Și mai este ceva. După ce ai făcut proiectul tehnic de modernizare a pistei și balizajului (după cadrul dat de Ordinul 1013-1014, care însă a fost abrogat), cu o lună-două în urmă a apărut modelul de întocmire a unui proiect. Și, bineînțeles, proiectul nostru (în două variante, pistă din beton și pistă din mixturi asfaltice) nu mai corespunde! Acum trebuie alți bani pentru proiecte”. Speranța unde este, la Consiliul Jude-țean? „Singura șansă pentru Aeroportul Su-ceava este obținerea (gă-sirea) unui credit furni-zor. Scoatem la licitație modernizarea pistei și a balizajului, moderni-zarea aerogării, realiza-rea unui terminal car-gou. Constructorul care câștigă să vină cu banii și să realizeze lucrările, iar într-un termen stabi-lit de Consiliul Județean să-și recupereze investiția”. Unde găsești un astfel de constructor? „La Cluj se fac două aerogări noi – una pentru sosiri și una pentru plecări – cu credit furnizor. La Suceava, Consiliul Jude-țean a scos la licitație internațională un studiu de piață, câștigată de o firmă din München, care să spună dacă merită să se investească sau nu în modernizarea aeroportului. Rezultatele sunt favorabile și firma germană ne recomandă să facem următorul pas – întocmirea unui master plan (cam tot o strategie de dezvoltare). Luna viitoare ar trebui să aibă loc licitația internațională pentru realizarea acestuia, astfel încât să putem da un termen de finalizare pe la sfârșitul anului. Apoi, prin ianuarie-februarie 2009, ar urma să fie scos la licitație creditul furnizor pentru pistă și balizaj, că nu se mai poate! Sper, cu sprijinul Consiliului Județean, ca acești pași să fie realizați la termen. Dacă nu-i realizăm, problema devine deosebit de gravă. Fără investiții, există riscul ca aeroportul să fie închis”.
Comentarii