Reparații de mântuială

Câmpulungenii se plâng că, de când s-a încălzit vremea, se sufocă din cauza valurilor de praf pe care le ridică pe străzi fiecare mașină ce trece prin centru. Deși municipiul este traversat de un drum european, localnicii se simt ca lângă o uliță de țară și nici măcar gospodinele nu-și mai usucă rufele în curte sau pe balcon, dacă locuiesc aproape de „strada principală”. Fenomenul are un impact negativ asupra turiștilor, care spun că și-au dorit excursii la munte, nu în Sahara. Dacă până nu demult întreaga vină era aruncată de edilii locali asupra firmelor care au făcut săpături în zonă și au lăsat urme de pământ pe carosabil, adevărata cauză este acum tot mai vizibilă și vine tocmai dintr-un elan gospodăresc al conducerii orașului.

 

Pentru că strada este traversată de urmele unor săpături și de multiple gropi ce nemulțumeau profund șoferii ce amenințau în fiecare zi că vor da primăria în judecată, dar și pentru că o reparație consistentă a străzii prin peticirea asfaltului nu se justifică înainte de reabilitarea generală ce se va încheia în acest an, edilii locali au ales o soluție de compromis pentru nivelarea șanțurilor și gropilor – umplerea lor cu un material aflat ca granulație între nisip și pietriș mărunt. Specialiștii în domeniu spun că varianta putea fi viabilă, dacă nu s-ar fi aplicat „românește” și rezultatul putea rezista chiar și doi ani. „Acest material costă 25 de lei tona și se aplică în amestec cu ciment, numai pe vreme caldă, după care se cilindrează. La o grosime sub 10 cm are viabilitate de doi ani dacă este corect aplicat. La Câmpulung s-a aplicat cu lopata, nu a fost bine tasat, s-a pus și pe ploaie, iar fără praf de ciment în compoziție a rezultat numai o risipă de materiale și de bani. Nu știu cine i-a învățat să facă așa, nu știu cine a lucrat, dar eu în 31 de ani de meserie nu am văzut așa ceva. Soluția tehnică era piatra spartă la diametru de 31-60 mm, care ar fi fost și mai ieftină, mai bună, nu se împrăștia peste tot și nu forma noroiul și praful din oraș. Ceea ce au făcut ei acolo este după mintea mea o lucrare ca să nu spună că nu au făcut nimic și la care se ține foarte greu evidența materialelor folosite și banilor consumați”, este de părere ing. Mitriță Topalea, specialist la S.C. „Drumuri și Poduri” Pojorâta.