Cel ce n-a știut să râdă niciodată…

Îl văd bântuind străzile, cu hainele ponosite, bolborosind ceva numai de el înțeles. Îl știu și bătrânii, îl știu și copiii, iar câinii îi simt apropierea după miros. Dacă a avut vreodată o casă, nimeni nu mai poate răspunde, cert e că masă și casă îi sunt deopotrivă cimitirul și noaptea. Poate că are o sută de ani. Mă întreb dacă își amintește ochii mamei sau dacă nu-i sunt mai apropiate chipurile încorsetate în marmura criptelor! Mă întreb dacă nu este aici dinainte de a se fi ivit Rădăuții… Știu însă că felul în care mușcă din pâinea primită are ceva dintr-un animal rănit. Trăind la marginea lucrurilor, dispare pășind clătinat, prevestind un sfârșit al lumii care nu va veni pentru că a fost dintotdeauna în noi. Doamne, care sunt judecățile tale? De ce nu l-ai învățat să râdă vreodată?
 

Știu că în Capitală sunt su-te de oameni pentru care identitatea nu are vreun rost, știu că pentru ei schimbarea guvernelor nu există, iar dacă Dumnezeu și-a întors fața, e pentru că în goana noastră nebună nu vedem mai departe de propria fereastră pe care ne-am ornat-o cu flori de mucava. De Paște, voi aprinde o lumânare pentru miile de inimi moarte ale românilor, care crezând că sunt vii se dau cu un pas înapoi în preajma unui biet zdrențăros! Mă plec sfios în fața ta, sărăcie din România, pe care mai-marii noștri te poartă ca pe o medalie la piept! Bine că am avut un Summit și am găzduit cu cinste întreaga floare a vestitului… ”apus”.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI