Vorba dulce

Partidele politice își lansează candidații pentru apropiatele alegeri locale. Bătălie aprigă pentru fotolii, confruntări deschise cu marele judecător care este alegătorul. Acolo unde partidele au oameni cu scaun la cap și nu numai din cei ahtiați după scaun, confruntarea este interesantă și folositoare. Ce te faci însă când, de exemplu, dai peste un primar care încuie ușa căminului cultural de parcă acesta ar fi construit, vorba cuiva, de „tat-su”, și nu permite cetățenilor comunei, membri ai unui partid advers, să organizeze în localul respectiv o întrunire? Dușmănia, sămânța de scandal sunt deja aruncate în mijlocul oamenilor de chiar edilul-șef al localității. Să ne mai mirăm? În jungla românească te aștepți la orice, că doar exemplul concludent în acest sens îl luăm de sus, de la cei care au frâiele puterii în mâini și se ceartă toată ziua.

 

L-am admirat, recent, pe primarul comunei Fundu Moldovei, Tudor Ion Zdrob, care, la o recentă adunare de lansare a noului primar, a venit la Căminul cultural și i-a salutat pe musafirii de la județ sosiți în localitate (toți din barca politică adversă), cărora le-a urat succes. Frumos gest! Ce l-ar fi costat oare pe măria sa, Petru Vodă, primarul de Cornu Luncii, să procedeze la fel? În loc să-i trateze pe oaspeți, unii dintre ei fiind parlamentari sau europarlamentari, și pe consătenii săi cu o strângere de mână, a apelat la ceea ce se numește îndeobște sictir. Probabil că domnul profesor a fost… disciplinat și a executat o… indicație prețioasă. Domnul primar ar fi trebuit să știe bine că păruiala, fie ea și în campanie electorală, nu ajută la nimic. Pentru că vorba dulce mult aduce…