Viața ca în Evul Mediu

Dintotdeauna m-am întrebat de ce trebuie ca, după o zi copleșitoare de muncă, odată ajunsă acasă, femeia să-și își dezbrace hainele de stradă și să trebăluiască apoi în bucătărie până o prinde miezul-nopții?! Asta în timp ce vreo doi prunci răstoarnă totul pe dos, iar soțul stă apatic în fața televizorului? Nu m-am gândit nici pe departe să vă flutur prin față convingerile mele feministe, nefiind avocata femeilor, și nici vectorul de incriminare a bărbaților. Detest chiar fragilitatea manipulatoare a femeilor, însă mi-aș dori să aud măcar o dată în viață că partenerii au, cu adevărat, un rol egal în căsnicie.

 

Lumea e plină de bărbați roboței, ca-re, nefiind căsătoriți, ar ieși din casă cu pantofii încălțați pe dos și cu părul vâlvoi. Lumea e plină de copii mari care își iau de nevastă o ființă care musai să le suplinească mama și nu-i de mirare că mulți dintre ei sunt infideli. Dacă nevasta se comportă ca o mamă nu-i așa că, dragii de ei, au nevoie de o iubită? Nu știu dacă m-ar încânta să văd un bărbat învârtind la sarmale, dar mă emoționea-ză sensibilitatea unui domn așteptându-și consoarta cu masa aranjată cu o lumânare ingenios plasată în decor, cu o petală de trandafir, pierdută într-un bol cu apă… Nici nu cred că ar fi nevoie de un buchet, ci doar de o petală. Atât ne desparte de schim-barea mentalităților, încre-menite în capetele unora: petala unei flori. Suntem în anul 2008 și, totuși, pentru multe femei viața decurge ca în Evul Mediu…