A cincea ediție a Cupei Interetnice Bucovina a dovedit încă o dată că indiferent ce limbă vorbești acasă cu părinții și bunicii, indiferent de mentalitate, condiție materială și loc în care trăiești, există momente când te poți face înțeles cu oricine vorbind doar limba prieteniei.
Aproximativ 100 de tineri ucraineni, ruși-lipoveni, poloni, germani, unguri, italieni și români, din Suceava, Brăila, Harghita, București și din Cernăuți, au înțeles să-și „predea” unul altuia lecția bunei înțelegeri prin sport. După festivitatea de deschidere, de sâmbătă dimineață, de la sala de atletism a CSM Suceava, fetele au rămas în sală să joace tenis de masă și kin ball, un joc adoptat de români mai mult ca o distracție, dar care face furori în Canada (țara care l-a inventat), Spania, Belgia, Franța, Brazilia, Japonia, SUA. La Suceava, imensa minge de kin ball a fost văzută prima dată la a III-a ediție a Cupei Interetnice. Jocul a prins imediat printre tineri și a devenit tradiție deja în cadrul acestei manifestări. Băieții au urcat la Hotel Zamca, unde ambițiile au fost mai mari. Dacă lângă pistele de bowling a fost vorba uneori doar de norocul de a lansa bila în direcția potrivită și alteori de precizia cu care se doborau toate popicele, pe terenul de fotbal patimile au fost mult mai mari. Calificările în grupe au fost aspru disputate, dar pentru locul I nu a existat contracandidat. Măcar la „impresia artistică”, a punctat echipa formată din membri ai administrației locale din Cernăuți, „băieți” ceva mai copți, cu funcții la ei acasă, dar care știau bine cum e cu mingea merita să câștige competiția. Nou, la această ediție, organizatorii au avut de partea lor bunăvoința Școlii Nr. 3 din Suceava; astfel, sâmbătă, după ora 15, s-a organizat și un concursul de natație la bazinul de înot al acestei unități școlare. Dacă printre concurenți s-au aflat și „puii de Dunăre” de la Brăila, nu e greu de presupus cine a dat mai cu spor din brațe. Sportul a fost, de altfel, motivul Cupei Interetnice Bucovina. Și după o zi de concursuri, participanți și organizatori au tras aceeași concluzie: fotbalul, tenisul, înotul și chiar kin ball-ul cel ciudat au aceleași reguli de joc pentru cei care le practică, fie că participanții se îndeamnă unul pe altul în rusă, ucraineană, polonă, maghiară sau română. Horă interetnică Seara, la „Club ’60”, etniile au adus câte puțin din ceea ce-i reprezintă, ca obicei, tradiție, cultură sau doar specific. După ce au transmis fiecare câte un mesaj în care și-au arătat mulțumirea de a fi împreună deja a V-a oară, la Suceava, seara s-a transformat într-una de spectacol. Tinerii de la Asociația Italienilor din România au pornit „show-ul” și chiar dacă o fărâmă din „tradiții” a însemnat pentru ei „Un italiano vero”, cunoscuta melodie a lui Toto Cutugno, auditoriul a cântat împreună cu ei, apreciind astfel și prestației vedetei grupului, Emmanuel, un tânăr de „rasă” pură. Tinerii de la Forumul Democrat German au cântat de asemenea. Ei n-au adus vreo piesă a lui Dieter Bohlen, ci câteva din cântecele de drumeție pe care și cel mai neștiutor ascultător le identifică fără greutate ca fiind germane. În alb-negrul tradițional de sărbătoare, maghiarii de la Toplița ar fi putut cânta un ciardaș îndrăcit, dar au preferat două piese vocal-instrumentale mult mai lente. Dansurile au pus în pericol siguranța construcției clubului, dar au constituit în același timp o explozie de tradiție autentică. Asociația Polonezilor, reprezentată de câțiva tineri din Solonețul Nou de la Suceava, în costume populare pline de culoare, a dansat, chiuit și bătut cizma la podea ca la cel mai tare festival de folclor. Au cinstit spectatorii cu tot ce au mai pur, în tradiția populară poloneză, de la cununița din păr și floarea de pe fusta fetelor (aceeași ca cea de pe a bunicilor și străbunicilor), pana de păun și panglicile de la căciulă, pantalonii dungați în alb-roșu și canafii de pe veste, până la pofta nebunească de joc, o poftă debordantă, inepuizabilă. Revelația serii au fost însă tinerii ruși-lipoveni veniți de la Brăila. Dansul lor a încântat pur și simplu. Băieții în cămăși de mătase strânse la brâu și pantalonii băgați în cizme au stat pe vine și au aruncat picioarele în cel mai rusesc fel posibil. Fetele, îmbrăcate în rochii roșii, lungi, cu platcă dantelată și coronițe înalte pe cap, ținând în mâini batiste albe, au alunecat în dans pe podeaua clubului. Mișcări grațioase, în pași mici și fini, la fel de grațioase rotindu-se în cerc cu perechea sau trecând pe sub „pod”. Această mișcare de dans a creat spre finalul serii tabloul general a ceea ce reprezintă de fapt sensul pentru care inițiatorii Cupei Interetnice au pornit la drum acum 5 ani. N-a văzut „Club ’60” așa horă interetnică, cu poloni, italieni, români, maghiari, ucraineni, încercând să învețe trecerea pe sub pod de la rușii-lipoveni. Dacă n-au reușit însă întru totul, au timp să repete mișcarea la anul, la următoarea ediție.
Comentarii