Timpuri de dantelă și catifea

În anul 1889, Societatea pe acțiuni Căile Ferate Locale din Bucovina se obliga să termine construirea liniei ferate Dornești-Rădăuți. După numeroase încercări de amplasare a gării în nordul sau sudul orașului, s-a hotărât amplasarea gării între spital și cimitir. Începute la 20 iulie 1889, lucrările s-au terminat în același an, în lu-na octombrie. Linia ferată Dornești-Rădăuți, în lungime de 8,377 km, s-a dat în exploatare în ziua de 17 octombrie, 1889. Pe traseul până la gară au mai fost stabilite încă două halte pentru călători: Plop și Gara Mică. Linia ferată străbate și astăzi centrul așezării.

 

La început circulau zilnic trei garnituri mixte, cu legături la trenurile accelerate și personale de pe linia Lemberg-Cernăuți-Suceava. Toate garniturile opreau în Dornești, vinerea, în zi de târg, adăugându-se o cursă suplimentară. Cu o viteză de numai 10 km/h, trenul parcurgea distanța Dornești-Rădăuți în trei sferturi de ceas. Iar ca să nu se întâmple, Doamne ferește, vreo nenorocire, dintr-un loc numit Dealul Crucii, sosea înaintea trenului un călăreț, care atenționa cu un clopot intrarea trenului în oraș. Dintotdeauna, la Rădăuți, obrazul fin s-a ținut cu cheltuială… Înainte de construirea liniei ferate, transportul în afara Rădăuțiului se realiza cu bir-jele sau căruțele. După darea în exploatare a căii ferate, birjele se foloseau numai la transportul orășenesc sau pentru agrementul domnilor mai subțiri. Domnii țineau morțiș să satisfacă mofturile cucoanelor, iar dacă o plimba-re cu birja de la Rădăuți la Su-cevița costa 8 coroane, nu era mare lucru pentru cineva cu principii și onoare. După anul 1930, tarifele se modifică, raportându-se la distanță, dar și la greutatea bagajului și a persoanei transportate… Nostime vremuri, bizari oameni… Ce s-ar fi făcut oare unii dintre bucovinenii noștri de azi care întrec binișor suta de kilograme? La începutul secolului XX, trenurile care circulau prin Rădăuți ajungeau în gară câte două dimineața și seara și unu la prânz. Dar ce le trecuse prin cap rădăuțenilor? Ceasurile de la gară erau special date cu 45 de minute în urmă față de ora oficială pentru ca orice întârziat lunatic să aibă timp să prindă trenul… Astăzi nu mai există niciun ceas în gara Rădăuțiului, cât despre locul cunoscut cândva ca fiind Gara Mică, la ora actuală este marcat printr-o căsuță de amanet, unde cei aflați într-o nevoie merg să împrumute un bănuț… Este ca și cum istoria ar vrea să ne ia cu dobândă timpurile de dantelă și catifea. Atât pentru astăzi, prieteni! Ceasul meu este dat în urmă cu o sută de ani, trebuie să-mi îmbrac mantia de gală și să dispar în foșnetul paginii de ziar…