Industria care ne manipulează

Odată cu apariția razelor de soare, la Rădăuți și-au făcut prezența și cerșetorii obișnuiți ai străzilor, care fac parte din tabloul comunității. Copii, nu întotdeauna tuciurii, îmbrăcați sumar, îți dau târcoale și, în cazul în care îi tratezi cu indiferență, te pricopsești cu o sudalmă cum nu ți-a mai fost dat să auzi. Unii dintre ei mai îndrăzneți își arată și altfel indignarea, pipăind pe la spate câte o doamnă mai drăguță, semn că în adolescentul pirpiriu se înfiripează deja periculosul băiat de cartier.

 

Câte un cerșetor pe care odinioară îl știai de-a dreptul infirm se deplasează acum pe ambele picioare și face apel la salvarea din întuneric a celor duși pe lumea cealaltă. Fiecare din noi are câte un mort în familie, fiecare din noi tresare cu sufletul ars de durere. Manipulare, soartă demnă de plâns, marginalizare – oricum s-ar numi această stare de spirit, te face totuși să scoți un ban din buzunar și să-l dai nu din milă ori smerenie, ci numai ca să scapi de gura pusă pe blesteme și rugăminți, care te ard din cap până în picioare. Femei tinere cu copilași în brațe, postate în locurile „cu vad”, te imploră să le scoți din necaz. Dacă nu bagi mâna în buzunar pentru a răspunde apelului, te înjură birjărește pentru că porți haină de piele și, mai mult de atât, ești o „haimana fără inimă” dacă porți cercei „dar nu te înduri de un copilaș flămând și bolnav”… În zadar se zbat forțele de ordine, cerșetorii dispar și apar cât ai clipi. Stă scris în Cartea Sfântă că nu trebuie să-l judeci pe cel sărac, dar parcă prea se speculează buna-credință, prea se terfelește omenia bucovineanului, care nu face nici el bani cu ciocanul! La urma urmei, creștinul adevărat, dacă vrea să facă o pomană, spre aducerea-aminte a vreunui dispărut, o poate face atunci când crede de cuviință. Iar dacă cerșetoria este o industrie, de ce nu s-ar dezvolta și la Rădăuți, mai ales că este perioadă de post și omul trebuie să fie smerit în toate?!