Mărțișor din ceramică pentru Bucovina

Când spui Rădăuți, spui Colibaba, numele marelui ceramist din Bucovina identificându-se cu însăși comunitatea. Când spui Colibaba, ai sentimentul că bei un vin bun și vechi. Între anii 1900 și 1975, la Rădăuți a trăit meșterul olar Constantin Colibaba, care a dat un nou impuls meșteșugului ceramicii tradiționale și a reînviat ceramica sgrafitată de Kuty. Ceramica smălțuită este cunoscută aici încă din secolul al XV-lea. Spirala, cercul, lacrima, punctul, steaua sunt motivele preluate din arta populară de către Constantin Colibaba și revitalizate cu originalitate în piese inedite.

 

Meșteșugul a fost preluat de către cei doi nepoți ai săi, Florin și Marcel Colibaba, care lucrează în ateliere separate, urmându-și fiecare propria traiectorie a destinului. Dacă Florin mărturisea nu demult că este un neobosit creator, în sensul că se trezește și noaptea din somn creând motive noi, Marcel are o viziune ceva mai statică, păstrând matrița bunicului. Dacă Florin călătorește mult și obține premii după premii, Marcel rămâne o prezență ceva mai discretă, fiind văzut în public – chiar și la Rădăuți – doar la Târgul Olarilor. Una peste alta, și Florin Colibaba este scump la vedere, însă între două călătorii în străinătate îl putem găsi la atelierul său din incinta Muzeului Etnografic. Fiindcă în Bucovina pregătirile petru Paști încep încă din luna martie, se cuvine să ne amintim și de Olimpia Colibaba, trecută în lumea umbrelor la vârsta de 40 de ani, în anul 1999. Ceramista se specializase în pictatul icoanelor pe sticlă, lucrând și ouă în foiță de aur. Prin Fundația „Constantin Colibaba”, Olimpia pregătea 20 de copii pe care îi iniția în taina olă-ritului. Spera că tinerii vor duce mai departe meșteșugul care făcuse ca despre Rădăuți să se audă și în străinătate. „Lucrez cu gândul la Dumnezeu”, spunea Olimpia Colibaba. Măcinată de-o boală necruțătoare, ceramista și-a împlinit totuși destinul, fiind o părticică din viața comunității. Olimpia rămâne o verigă a familiei Colibaba. Iar Rădăuțiul fără Colibaba ar avea gustul unui vin slab, de import…