Sf. Ioan Casian (360-435)

Sf. Ioan Casian a fost de neam daco-roman și s-a năs-cut în jurul anului 360, în Scythia Minor (Dobrogea de azi), într-o familie creștină, care i-a acordat o educație a-leasă și o instrucție deosebită, însușindu-și bine cultura greacă și latină. De tânăr a fost atras de viața monahală, călugărindu-se în una din mănăstirile Dobrogei.

 

În anul 380, însoțit de sora sa și de prietenul său Gherman, pleacă la Locurile Sfinte, stabilindu-se vreme de cinci ani la o mănăstire din Bethleem, după care, timp de mai bine de șapte ani, cei doi călugări daco-romani au cercetat mănăstirile din Egipt și Palestina, adunând de la marii împătimiți de viață duhovnicească, ca niște albine, nectarul înțelepciunii Duhului Sfânt. Ivindu-se unele tulburări în mănăstirile de pe Valea Nilului, Sf. Ioan Casian, împreună cu prietenul său Gherman, vin la Constanti-nopol, unde devin ucenici a-propiați ai Sf. Ioan Gură de Aur. Marele patriarh, văzând sfințenia vieții și adânca sa cultură teologică, l-a hirotonit diacon. Cinci ani a trăit Sf. Ioan Casian în preajma marelui dascăl a toată lumea. În anul 404, în urma sur-ghiunirii din scaun a marelui Patriarh, Cuv. Ioan Casian a plecat la Roma pentru a lua apărarea Sf. Ioan Gură de Aur în fața Papei Inocențiu I. Intervenția sa nu a avut sorți de izbândă. Auzind de moar-tea în exil a Sf. Ioan Hrisos-tom, Cuv. Ioan Casian s-a în-tristat profund. Foarte curând după acest moment, s-a stabilit în sudul Galiei, la Marsilia, unde a înființat do-uă mănăstiri, una de călugări și alta de călugărițe, în care a instaurat regulile monahale răsăritene. Opera sa teologică este for-mată din trei lucrări: „Despre așezămintele mănăstirești cu viață de obște și despre re-mediile celor opt păcate prin-cipale”, în 12 cărți; „Convor-biri cu părinții”, în 24 de cărți, cea mai importantă; „Despre întruparea Domnului”, în 7 cărți, în care combate erezia nestoriană și unele învățături greșite ale Fer. Augustin. După 60 de ani de nevoință ascetică în viața monahală, Sf. Ioan Casian s-a săvârșit cu pace la mănăstirea sa din Marsilia, în anul 435. Pome-nirea sa se face la 29 februa-rie, fiind considerat sfânt încă din viață. În toamna anului 2002, parte din sfintele sale moaște au fost aduse în pelerinaj la Iași. Deși a trăit departe de pa-tria sa, ortodoxia românească îl revendică atât pentru ori-ginea sa daco-romană, cât și pentru bogata sa moștenire spirituală și culturală. De altfel, întreaga tradiție bise-ricească de pretutindeni îl cunoaște și sub numele de Casian Romanul. Cu toate că aparține întregii Biserici creș-tine, suntem chemați mai ales noi, românii ortodocși, să-l cinstim cu toată evlavia și să zicem: „Sfinte Cuvioase Părin-te Ioan Casian, roagă-te lui Dumnezeu pentru toți cei ce cu dragoste te laudă neîncetat”. Pr. VASILE IRIMIA, Protoiereu de Suceava