Te-am visat aseară…

Cum păsăretul minunat al crângului a-nceput să-și facă frumușel meseria (în treburi de cântat), îmi spui că primăvara nu e departe. ZĂU! Așa văzui, așa simții, la sfârșitul săptămânii, pe… Codrule, Măria sa! Înmugurind și mijind ochișori tonici spre verde! Ș-apoi, vine-vine și Mărțișor, chiar acu în weekend. Gaudeamus!

 

> Și dacă vine martie, ne vom veseli și grozăvi cu mărțișoare-mărțișoare! Câți dintre noi mai știm ce-nsemnează ele?! Pe scurt, lucrurile ar ședea aci astfel (prescurtez din poveștile amicului Mișu): Roșul și albul. Soarele (masculin, ac-tiv) și Luna (feminină, pasivă). Bărbatului îi corespunde culoarea roșie, iar femeii, cea albă. Ciucurii mărțișorului, roșu & alb, sunt simbolurile celor două principii, masculin și feminin (care lucrează în natură). Unde mai regăsim cromatica asta? În sânge: globulele roșii și globulele albe. Și…, cumva, în ou: albușul și gălbenușul. Iubirii îi corespunde roșul, iar înțelepciunii – albul. Pentru a transforma gândurile în argint, trebuie să folosiți lumina înțelepciunii; pentru a transforma sentimentele în aur trebuie să folosiți căldura iubirii… În fiecare zi, organismul nostru transformă o cantitate de materiale (obișnuite) în aur și argint (adică în globule roșii și albe). În uniunea celor doi soți apar culorile alb și roșu: pt. bărbat – albul; pt. femeie – roșul… Chestii din aștia, vorba olteanului… > Joi am fost să jucăm tenis, la Sportiv. Negăsind sala deschisă, am plecat la Ecomomic și-am jucat fotbal: oo, ce minunăție! Câtă bărbățiee! Ne-am pus și pe cântar. Eu, 85 (echipat, încălțat), el – 103. Prea mult, Sandule! Pe urmă, am înțeles de unde i se trage amicului: de la ziua lui la vale (3 ianuar), amicul nu bea, nu mai fumează. Baremi un an! De celelalte alte sporturi, nu știu. Să vedem și asta. Cum cine-i amicul?! Sandu Fănică Băișanu, su’prefectu’ însuși. Mână-n luptă… > La-nceput de mărțișor, preț de câteva zile bune – Ia-mă acasă! Un program strong de livrare de căței către… fani (și pt. cine dorește să-i aibe prin bătătură). Noi am văzut adăpostul din lunca Sucevei, cel diriguit de dr. C. Shultz, nemțoaica voluntară. Cu banii ei, cu viața ei. Vai de capu’ ei! > În Apocalipsă, Ioan povestește cam așa: Ori-care ființă, bărbat sau femeie, care este suficient de purificată, are un înger în spate. Fiecare înger are sarcina particulară de a primi tot ceea ce vine și de a-l transforma. Tot ceea ce auziți, priviți, respirați, mâncați etc. este cules și transformat de către un înger. Atunci când o femeie s-a purificat cu adevărat concepe un copil, un înger lucrează asupra germenului pe care ea îl primește, iar apoi copilul care se naște este un geniu, o divinitate. Dar când femeia este impură, un demon se află în spate, stă la pândă, și ea aduce pe lume o brută sau un monstru… > Dacă voiți să vedeți ce minunății face natura, apoi vă poftesc, așa, într-o săptămână-două, să vă faceți vreme și să veniți pe Șoarecu’ – poate ulicioara cea mai pitorească din tot ținutul Marginea-Sucevița. Pe Șoarecu’, imediat cât ai intrat în Sucevița, la stânga, înainte de pod. Suprafețe (cât stadionul Areni, de câteva ori) pline de ghiocei și brândușe (albastre). Dacă ești un băftos, vei putea găsi și (atât de rarele) brândușe albe… Maica Natură, și aci, a lucrat, a chitit – dumnezeiește! Grație la Cer! > Iar dacă e să vă recomand un volum (care să se lase cu niscai gheșeft, în sens de optimizare și înțelepțire), m-aș opri astăzi la Secretele cărții naturii, un opuleț de, acolo, un 200 de păginuțe îndesate, apărut la Editura (de natură franțuzească) Prosveta. > În fine, să nu crezi c-am rămas pe dinafară și de Dragobete, zbanghiul ăla care se dă la fete. Uite, duminică – pe bune! –, la 15, 10 minute și 25 secunde, pe ecranul telefonului meu apărură, nu tocmai din senin, următoarele… declarații: Te-am visat aseară. Se făcea că mergeam sub copacii plini de diamantele zăpezii care cădea peste noi când ne sărutam, iar în calea noastră se așeza un covor de ghiocei ca un balsam, pentru sufletele noastre triste… My God! Siropos, da’ de folos! Ce-ce de ari-pos a-am-ham rezultat și a devenit Dunitru într-o clipă! Da’, ca-n… sburător cu negre plete, vin la noapte de mă fu…ră! Mă sparii, dar îmi place! Am plecat în somn liniștit! Un om din Tecuci avea un motor; și nu i-a folosit la nimic… (Dumi)