Iubim

De Ziua Îndrăgostiților apar prin magazine inimioare, brățări și mărgele roșii, vânzătorii ies cu oferte din ce în ce mai tentante. Pentru cei care se iubesc nicio bijuterie nu este prea scumpă. Francezii aflați mereu cu un pas înainte, specialiști în arta amorului, au inițiat pentru anul acesta un concurs de sărutat, așa că participanții s-au putut bucura de recompense voluptoase… Numai în România sărbătorirea zilei cu pricina are un iz de iarmaroc, un parfum de iubire falsă așezată pe tarabă, care să nu-ți trebuiască în vecii vecilor. La Rădăuți, se vând pernuțele de catifea, cineva iubește pe cineva care la rândul lui e cu gândul aiurea. Importantă este vânzarea cadourilor, strânsul de mână sau o lacrimă în colțul ochiului după o căsătorie care a durat vreun an…

 

Iubim. Tineri sau vârstnici, încă mai iubim, inimi-le noastre nu vor să-și asume bătrânețea, așa că o iau razna la orice zâmbet dulce sau minciună frumoasă. Cu toate astea, o zi pe an merită să sărbătorim, merită să ne prefacem, apoi cearta de la sacoșa cu cartofi poate continua, cămașa își poate cere drepturile de zdreanță spălată, o zi de dragoste salvează un an de dispute și ură. Dar dacă trebuie să ne iubim în orice condiție, atunci să ne iubim chiar și în politică. Mi-l și imaginez pe președintele Băsescu trimițându-i Noricăi Nicolae o inimioară purtând inscripția „Iartă-mă, dragă !”, răvaș valabil firește o singură zi… Oricum nu contează durata, ci intensitatea sentimentului. Dacă stau bine să mă gândesc, o zi în care să fie sărbătorită ura li s-ar potrivi mai bine românilor. Vrajba este la ea acasă în… săraca noastră țară bogată…