Ajutor lunar sau milă…

Guvernanții s-au îndurat și au decis acordarea unui ajutor lunar pentru soțul supraviețuitor. De ce nu pensia soțului decedat, în întregime sau într-o anumită proporție, în funcție, să zicem, de posibilitățile bugetului? Deși, atunci când li s-a reținut CAS-ul, nu li s-a apus că își vor primi drepturile la bătrânețe în funcție de câți bani se vor aduna la buget. Nu li s-a spus, pentru că nu-i nici moral, nici legal să se întâmple așa. Iar soții, prin reținerea de către stat a acelei contribuții, au fost su-puși împreună (cu familiile lor) la privațiuni materiale.

 

La bătrânețe, tot împreună fiind pot face față, cei mai mulți și așa cu mare greutate, dificultăților traiului de zi cu zi. Și când unul moare, cine se-nfruptă din banii plătiți statului și nerestituiți în totalitate? Tot statul! Iar soțul supraviețuitor nu mai poate face față nevoilor dintr-o singură pensie. Dându-și seama că încalcă o lege, chiar dacă nescrisă încă, statul s-a gândit să dreagă busuiocul, acordând ajutorul lunar pentru soțul supraviețuitor. De ce n-a făcut-o până acum, din moment ce Legea 578 a fost adoptată în 2004? Pentru că anul acesta avem alegeri și fiecare vot contează! Revenind la ajutor, cuvântul te duce imediat cu gândul la compasiune, milă. Ajuți pe cineva când vezi că nu se descurcă singur, dar nu ca o obligație. Așa cum este ajutorul social. Plata pensiei soțului decedat către soțul supraviețuitor trebuie să fie însă o obligație, aceasta în-semnând restituirea banilor pe care statul i-a luat ani de zile și s-a folosit cum a vrut de ei. Și dacă tot vin alegerile, ce-ar fi dacă parlamentarii județului, de toate culorile politice, ar iniția o procedură legislativă în acest sens?