„Dacă nu reușim să apropiem relațiile dintre noi, când va fi vorba de România, nu vom putea puncta pentru țara noastră”

Dialog cu dl IOAN CĂTĂLIN NECHIFOR, ales al României în Parlamentul Europei
– Așadar, după primele două săptămâni în PE… Cum le-ați resimțit? Cum e să reprezinți interesele țării acolo unde se conturează politicile intereselor Europei?
– Două săptămâni… Una la Strasbourg, prima, iar a doua la Bruxelles. Prima a fost mai ciudată, pentru că a fost pentru prima dată vot în plen și ne-am trezit în fața unui vot pe care nu-l simțeam deloc… Votam oarecum mecanic, pentru că e imposibil să înțelegi circa 200 de amendamente care se votează într-o singură ședință, de regulă marțea, dar a trecut votul cu bine, pentru că votarea, spre deosebire de parlamentul românesc, se respectă. Mă refer la negocierile care se practică în grupurile politice și între grupurile politice se respectă aproape în totalitate. În proporție foarte mare se merge pe un vot anterior negociat, care va fi exprimat ca atare. Practic, orice amendament ar apărea, se cam știe dacă va fi aprobat sau nu…
 

Cătălin Nechifor

– Practic, ce se vota? Mă refer la aspectele care îi interesează pe români… – La Strasbourg, am votat în primul rând o prevedere legată de un acord privind traficul aerian, acord care viza și R. Moldova, acord pe care noi, delegația social-democrată, nu l-am votat, ne-am exprimat împotriva amendamentului, pentru că era folosită formularea „limbă moldovenească”. Am fost, din păcate, singurii, din tot grupul românesc, care s-au pronunțat în acest fel. Limba moldovenească nu este recunoscută oficial nici de R. Moldova, darămite de UE!… Din păcate, ceilalți colegi români, care veneau de la PD, la vremea respectivă, PNL și UDMR, au votat „pentru”. Sigur, oricum trecea acea preve-dere, acel acord privind traficul aerian, pentru că făcea parte dintr-un pachet mai larg, cu alte câteva țări, însă, ca idee, se pot exprima și voturi împotriva voinței grupului politic, dar cu o motivare prealabilă, foarte clară, exprimată și în scris. Prin care ne-am și pro-nunțat, ne-am explicat, de fapt, poziția, pentru că nu e corect ca formularea „limbă mol-dovenească” să fie folosită într-un act oficial al UE. Însă ținând cont că deja s-au mai creat niște precedente, in-clusiv prin poziția lui Leonard Orban, comisarul nostru pen-tru multilingvism, se pare to-tuși că „limba moldoveneas-că” va deveni limbă oficială într-un timp mai scurt sau mai lung… – Două săptămâni au fost suficiente pentru Ioan Cătălin Nechifor, dar nu numai pen-tru el, ci pentru toți noii euro-parlamentari români, pentru adaptare, pentru acordarea la realitățile curente?… – M-am simțit ca un școlar! Mai întâi mi-am găsit loc în bancă, mi-am găsit ghiozda-nul, dulapul cu haine… Am învățat drumul la și de la Parlament… – Cum ați fost așteptați, cum ați fost primiți? – Primirea în Parlamentul European a fost foarte neo-bișnuită, în sensul că ne aș-teptam la o procedură mai complicată… Procedura a fost chiar foarte simplificată, pentru că, chiar de la primii pași făcuți în PE, fiecare dintre cei noi am fost preluați de câte un reprezentant al PE și duși, așa, ca de mânuță, la foto-grafie, la legitimație, apoi la o serie de birouri unde ni s-au explicat procedurile – finan-ciară, privind tehnicile de comunicare, privind accesul la birouri… – Și au fost, poate, aspecte care să vă uimească?… – Da, m-a surprins organi-zarea, aproape perfectă. Mo-dul în care au reușit să stabi-lească procedura de lucru cu noi, cei nou-veniți. Mi-a plăcut și mi-am dat seama cât de e-ficienți sunt. Trecând peste as-pectul că există o birocrație teribilă la nivelul PE și al in-stituțiilor europene în general, totuși, acest tip de proce-dură birocratică le dă ocazia să facă performanță în actul administrativ. Practic, după o oră și ceva, am ieșit cu totul pus la punct. – Situația este aceeași și în interior, în for, în mecanis-mele și articulațiile acestuia? – Există disciplină. Se res-pectă calendarul, activitățile, agenda zilnică în mod fantastic. Nicio activitate nu a durat mai mult de o oră și jumătate! Aceasta înseamnă eficiență din partea celui care asistă sau care participă activ la tot soiul de dezbateri. În PE, în plen, votarea durează, cum am spus, o oră și jumătate. Dacă se ajunge în jurul orei 13, de exemplu, se încheie ședința, toți pleacă la masă, pentru că programul zilnic ține de dimineață la 8, până seara, la ora 23… – Apropo de ședințe… Când ne gândim la Parlamentul României, nu ne putem șter-ge din memorie imaginile unor săli de ședință uneori aproape goale sau populate cu inși pe cale să ațipească sau care cască a somn și plictis… – …Căscând sau ațipind, încă nu am văzut pe nimeni în PE, dar, cu siguranță, sunt și ședințe la care participă pu-țini. Nu dintr-o lipsă de respect, ci pentru că în PE se petrec, în paralel, foarte multe activități. Spre exemplu, am participat într-o zi la un seminar al colegilor din Italia, pri-vind discriminarea. Când am văzut care este tema, am re-nunțat la o ședință de comisie (la care nu eram obligat să particip, fiind supleant) și am mers la acea dezbatere. Pentru că subiectul privind Italia, discriminarea, este un subiect absolut actual, fierbinte. și, din păcate, mult prea intere-sant pentru noi, fiindcă am avut de suferit de pe urma ca-zului Mailat, am mers să văd care este poziția italienilor… Așadar, la reuniunea comisiei n-au fost prea mulți în sală. Însă fiindcă sunt alocate su-ficiente minute pentru fiecare tip de activitate (deși par pu-ține), nu prea ai timp să te plic-tisești. Într-o oră și jumătate te acomodezi cu subiectul, poți interveni, poți aduce com-pletări, poți intra în polemică dacă e cazul… Tot ce se desfă-șoară în plen și la activitățile importante, la care participă un număr semnificativ de de-putați, se petrece pe cronome-tru. Inclusiv intervenția unui membru al PE este cronome-trată, de regulă ai la dispoziție un minut sau un minut și ju-mătate pentru a lua o poziție. Ca să spui în acest timp ceva semnificativ, e, într-adevăr, nevoie de o anumită artă a discursului, a comunicării. – Românii au acest exerci-țiu, au această artă? Se încu-metă să ajungă la microfon? – Din cei noi, parcă nu…, n-am văzut încă. Dar l-am văzut vorbind pe Adrian Se-verin, cu un discurs pus la punct, documentat… – Europarlamentarii chiu-lesc? – Aceasta este o întrebare la care a trebuit să răspund foarte des… Poți chiuli… cât vrei! Nu ești urmărit atât de insistent, însă, spre deosebire de alte instituții similare, dacă chiulești, nu ești plătit! În fie-care zi, atât timp cât ești în mi-siune parlamentară, primești o sumă de bani, 279 euro, bani care ar trebui să-ți asigure cos-tul cazării, mesei și transpor-tului local în ziua respectivă. Nu ești prezent, nu primești banii! Regula e simplă și de toți știută. Nu ai cum s-o în-calci, pentru că prezența se ve-rifică, dacă vreți, cu semnă-tura pe care o dai atunci când ești la comisii sau prin intro-ducerea unei cartele, când votezi electronic anumite amendamente. – Absențele motivate sunt posibile? – Pot, oricâte, dar cu ace-eași condiție. Dacă ești la Par-lament, ești plătit, dacă nu, nu. Indiferent care este moti-vația: concediu medical sau altceva. – Există o cale ca activitatea europarlamentarilor români să fie urmărită din țară, de către cei care i-au votat (sau nu)? – Da, este un site: Euro-parl.europa.eu, unde se gă-sește și secțiunea deputaților. Poți căuta un deputat anume, poți să-i vezi activitatea, datele de contact, telefoane, e-mail ș.a.m.d. Așadar, poți urmări ce face un europarlamentar în PE, poți vedea câte amenda-mente a avut, la câte rapoarte a contribuit… – Revin la un aspect atins anterior… Apropo de cazul Mailat, dar nu numai de acesta, ci de imaginea proastă pe care, îndeobște, românii știu că o au sau cred că o au în afară… Ați simțit, cumva, o răceală sau alte manifestări cauzate de această situație? – Nu, în niciun caz! Chiar am rămas surprins că cei nou-veniți în PE – întrucât din cei 35, 13 sau 14 au activat de la 1 ianuarie până la 10 decembrie 2007 – nu au fost tratați în mod diferit față de cei vechi sau față de alții. Mai mult, ne-au luat, și pe cei nou-veniți din Româ-nia, drept oameni pregătiți, care cunosc regula jocului, ne-au introdus în teren și am jucat din primul minut. Ceea ce a însemnat mult pentru noi, deoarece ne-am simțit băgați în seamă, puși la treabă. În a doua săptămână, la Bruxelles, deja am luat contact cu co-misiile de specialitate, cu colegi atât din grupul politic cât și din întreg PE, am avut întâlniri pe comisiile de buget și de control bugetar, au fost chestiuni interesante, pentru că în acea perioadă s-a votat în plen bugetul UE. Tot la Bruxelles s-a produs raportul președinției portugheze a Consiliului Europei (până la 1 ianuarie, a fost mandatul Portugaliei; de-acum sunt slovenii, până în a doua jumătate a lui 2008). Încă un aspect interesant, în prima săptămână, la Strasbourg, am avut ocazia să asist la două evenimente majore. Decer-narea Premiului „Saharov” pe anul 2007, ce a fost acordat unui avocat sudanez, dl Salih Mohmoud Osman, pentru că a reușit să salveze foarte multe vieți omenești în conflictul din Darfour, din Sudan, acordând asistență juridică gratuită tuturor celor care au avut nevoie. Al doilea eveniment – regele Iordaniei, Abdullah al II-lea, s-a aflat în PE, dacă nu mă înșel, pentru a patra oară, și a avut o intervenție remar-cabilă, într-o engleză de nota 10, cu o coerență a discursului fantastică. A făcut o pledoarie excepțională pentru ceea ce se întâmplă acum în Orientul Apropiat, pledând pentru o mai bună integrare, atât a pa-lestinienilor, cât și a israelie-nilor, într-un spațiu în care, zeci de ani, au existat conflicte armate sângeroase… Două săptămâni pline, chiar dacă era sfârșit de an. De altfel, nimeni nu dădea semne că ar fi preocupat de Crăciun, de apropierea Anului Nou… Am rămas surprins să constat că mulți deputați lucrează de dimineața până seara târziu. – Timp liber… mai rămâ-ne? – Poți să-ți faci timp liber, dar n-am profitat… Nu ești o-bligat să mergi chiar la toate întâlnirile. Dar, în ce mă pri-vește, la acest început de man-dat, încerc să învăț cât mai mult acest mecanism euro-pean. Chiar dacă am avut, zic eu, o intrare destul de facilă în mediul european. Știam procedura de acasă; 8 ani în administrația publică la nivel de județ, cu foarte multe pro-iecte europene, cu foarte mul-te delegații și deplasări în a-fara României mi-au fost de folos. Dar acolo este un meca-nism specific pe care trebuie să-l înțelegi și, apoi, să-l ac-cepți. Urmează de acum o săp-tămână sau două în care voi încerca să-mi definitivez acti-vitatea curentă, să mă acomo-dez mai bine în comisiile de specialitate, în grupul politic, pentru ca apoi să trec cât mai mult la chestiuni concrete. – Din observațiile de până acum, România funcționează în PE ca o echipă, pe grupuri politice sau ca individualități? – E bună întrebarea!… Și, din păcate, am un răspuns deja conturat. Fiindcă am fost puși în fața unei situații interesan-te. Chiar în a doua zi de man-dat european am fost invitați la Reprezentanța României de la Strasbourg, de către am-basadorul României pe lângă UE. Noi, cei 10 social-demo-crați ne-am prezentat la ora programată, au venit liberalii după aceea, cei de la UDMR au întârziat puțin, iar demo-crații au venit la vreo jumătate de oră mai târziu… Motivele nu le discut, însă n-am simțit în acel moment că suntem o echipă, cu o coeziune de grup foarte bine stabilită. Din pă-cate, dacă nu reușim să apro-piem relațiile dintre noi, cu siguranță, atunci când va fi vorba de România, nu vom reuși să ne ținem spate unul altuia pentru a putea puncta și câștiga ceva clar pentru țara noastră. Personal, pot să spun că deja am un dialog foarte bun cu colegii din PNL și UDMR. La PD e un caz mai aparte, au o delegație mult mai omoge-nă, așa o percep eu, creată în jurul lui Sorin Frunzăverde, e mai greu de intrat în grupul lor. Însă, la urma-urmei, din 35, ei sunt 16. Dacă noi reu-șim să avem un punct de ve-dere majoritar… Oricum sun-tem mai mulți decât delegația actuală a PD-L, fiindcă pe lângă cei 13 de la PD au intrat 3 de la PLD. Sper să avem to-tuși un punct de vedere dis-cutat înainte, atunci când va trebui să decidem soarta Ro-mâniei.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: