Comoara trimisă în Ceruri

La 26 august 2007 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea ieromonahului Gheorghe – Gherasim Câmpanu, duhovnicul Mănăstirii Slatina și tot în 2007, la 18 ianuarie, a fost împlinirea sorocului de 30 de ani de la trecerea sa la cele veșnice. Avându-și obârșia în același loc cu mine, la Rădășeni, am auzit adeseori vorbindu-se de el. Voi fi primit și eu binecuvântarea lui, dar e prea mult timp de atunci ca să-mi amintesc cu exactitate ceva.
 

Mi-am adus din nou aminte de el îndată după proclamarea canonizării solemne a Sfân-tului Ierarh Varlaam Moțoc al Moldovei, de la sfârșitul lunii august 2007. După Liturghia solemnă din ctitoria lui Nestor și a Mitro-fanei Ureche, mulți ierarhi și clerici au făcut un pelerinaj la Sihăstria. În paraclisul Sfin-ților Ioachim și Ana, măiestrit zugrăvit de Irineu Protcenco, Starețul Victorin Oanele a amintit câteva din reperele importante ale istoriei lui. A menționat faptul că paraclisul a fost construit de locuitorii comunei Rădășeni la rugă-mintea starețului Cleopa Ilie, după ce schitul Sihăstria pier-duse în flăcări vechiul paraclis în care se oficiau slujbele în perioada iernii. Între acești ctitori s-a remarcat credin-ciosul Gheorghe Câmpanu. Ce a făcut el ? Avea mult pământ, numărându-se printre gospo-darii de frunte ai satului. La chemarea părintelui Cleopa adresată în biserica satului Rădășeni, acest om a vândut aproape tot ce avea și a dăruit arginții starețului pentru înălțarea paraclisului. Aflase, ca la Evanghelie, locul cu o comoară ascunsă și a vândut tot ce avea ca să dobândească comoara de mare preț – mân-tuirea. Un an mai târziu căuta drumul mănăstirii la vârsta de 40 de ani, făgăduindu-se să îmbrace haina pocăinței și a bucuriei veșnice. Gheorghe Câmpanu s-a născut în satul cu livezi, în dulcele ținut al merelor ru-mene și al poamelor, la Rădă-șeni, în ziua Sfinților Adrian și Natalia, 26 august 1907. Era anul marilor frământări din Moldova, al luptei împotriva nedreptăților față de cei mulți și obidiți. Părinții săi Vasile și Catinca, agricultori, i-au oferit lumina cărții, lucru important pe atunci și i-au dat de asemenea, avere destulă pen-tru a-și întemeia o familie cu gospodărie model. Căsătorit, la vremea potrivita a avut o fiică pe care a crescut-o sin-gur, pentru că soția i-a murit de timpuriu. În fața unei astfel de încercări, a ales drumul Bisericii punând agonisita sa pentru lucrările de la schitul Sihăstria. Hotărârea lui a fost înțeleaptă, în primul rând pentru faptul că și-a dăruit avuția slujirii lui Hristos (lu-cru foarte rar întâlnit în lumea noastră) și apoi pentru că a anticipat cumva greutatea vremurilor care aveau să vină peste bieții țărani, când regi-mul comunist le-a confiscat proprietățile, lăsându-i într-o sărăcie care avea să dureze mai mult de 40 de ani. La 18 ianuarie 1946 a intrat în obștea schitului Sihăstria, sub ascultarea starețului Cleopa Ilie, căruia i-a fost sfet-nic apropiat. În acea perioadă, schitul Sihăstria a trecut prin mari prefaceri. Meșterii din Rădășeni au ridicat noul pa-raclis și două case cu trapeză și chilii pentru monahi. S-a refăcut gospodăria, s-a pus livadă tânără, s-au refăcut gardurile și toate erau în bună rânduială. Părinții bătrâni din mănăs-tire îmi mărturiseau cu ani în urmă că și femeile din Rădășeni ajutau la pregătitul bucatelor, la curățenie, la gră-dină și chiar la „lipitul cu lut” și văruitul caselor noi. Tot în acea perioadă, schitul Sihăs-tria a devenit mănăstire, iar Starețul Cleopa a fost hirote-sit arhimandrit de către epis-copul – vicar de la Iași, Valerie Moglan Botoșăneanul. Făcându-și ucenicia sub povățuirea monahilor sihăs-treni, Gheorghe Câmpanu a fost călugărit în ziua de 2 sep-tembrie 1947 de către Arhi-mandritul Cleopa Ilie (schim-bându-i-se numele în Ghera-sim), iar la hramul mănăstirii, Nașterea Maicii Domnului, în același an, a fost hirotonit ierodiacon de către Prea Sfin-țitul Valerie Moglan Botoșă-neanul. Când patriarhul Justinian Marina i-a cerut părin-telui Cleopa să refacă mănăs-tirea Slatina din ținutul Fălti-cenilor, ierodiaconul Ghera-sim Câmpanu a făcut parte din ceata celor 30 de monahi care l-au însoțit în ctitoria lui Lăpușneanu. La Slatina, ca și la Sihăstria, Gherasim Câm-panu a muncit mult. Ordonat, gospodăros, harnic și evla-vios, ierodiaconul Gherasim s-a așezat la picioarele marilor părinți Paisie Olaru și Cleopa Ilie de la care a deprins taina duhovniciei. Călugăr iubitor al bunelor rânduieli și al sluj-belor, a învățat tipicul și cântarea, stând în preajma stranei pe lângă vestiții cân-tăreți și tipicari ai obștii. Aco-lo, ca într-o facultate de teolo-gie, a învățat cele neștiute de el, completate cu multe citiri, până la miez de noapte, la lumina palidă a lumânării din singuratica-i chilie. Purtarea lui l-a făcut pe Arhimandritul Cleopa Ilie să-l recomande pentru primirea Tainei Preo-ției. A fost hirotonit ieromo-nah la 12 iunie 1950 de către Înalt Prea Sfințitul Sebastian Rusan, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, în biserica Ador-mirea Maicii Domnului din Fălticeni. Același mitropolit îl numește duhovnic la Mănăs-tirea Slatina începând cu 13 iunie 1950, ocupându-se de spovedania mirenilor. Până la 18 ianuarie 1977, când s-a mutat la cele veșnice, a fost permanent căutat de credin-cioși pentru rugăciuni și măr-turisire. Era milostiv, nevoi-tor, primitor de străini și iubitor al pravilei. S-a apropiat mult de părintele ieroschi-monah Paisie Olaru, dar și de părintele Cleopa și ceilalți viețuitori ai Slatinei. La stă-ruința și invitația sa, părinții Paisie și Cleopa împreună cu alți monahi vestiți (Antonie Plămădeală, Adrian Hrițcu, Emilian Olaru, Daniil Sandu Tudor, Dionisie Udișteanu, Arsenie Papacioc, Andrei Scri-ma, Dosoftei Muraru) au vizi-tat satul natal, unii chiar slu-jind la Rădășeni cu diferite prilejuri. De altfel legătura credincioșilor din acest sat cu multe mănăstiri și schituri din Moldova este arhicunoscută. Ieromonahul Gherasim Câmpanu a rămas la Slatina și după plecarea starețului Cleo-pa Ilie și a însoțitorilor săi. Mănăstirea a trecut prin multe greutăți în timpul regimului comunist, iar în cele din urmă a fost transformată în mănăs-tire de călugărițe. Statornic, ca un stejar în furtună, iero-monahul Gherasim, călugărul smerit și dăruit până la jertfă monahismului, și-a înscris, prin trăirea lui, numele în pomelnicul de aur al Slatinei. La chilia lui veneau cre-dincioși din toate satele, une-ori autocare pline, cu sute de oameni care îi cereau bine-cuvântare și sfat. Încercat de o boală grea, ieromonahul Gherasim a fost îngrijit o perioadă de fiica lui în satul natal, la Rădășeni, unde s-a și mutat din acestea trecătoare la cele veșnice. Era o iarnă grea, cu nămeți și drum anevoios, când trupul cuviosului iero-monah a fost încredințat țărânei de lângă zidurile Mă-năstirii Slatina. Fost-a acest Gherasim Câmpanul ca înțeleptul din Evanghelie. Pentru comoara cea de mare preț a dat totul; avere, tinerețe, pricepere, răb-dare și mai cu seamă iubire. O iubire fără margini, fără interese, fără condiții. Iubirea l-a dus către Ceruri. Acolo se afla comoara inimii lui. Arhim. TIMOTEI AIOANEI

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI