Mi-am adus din nou aminte de el îndată după proclamarea canonizării solemne a Sfân-tului Ierarh Varlaam Moțoc al Moldovei, de la sfârșitul lunii august 2007. După Liturghia solemnă din ctitoria lui Nestor și a Mitro-fanei Ureche, mulți ierarhi și clerici au făcut un pelerinaj la Sihăstria. În paraclisul Sfin-ților Ioachim și Ana, măiestrit zugrăvit de Irineu Protcenco, Starețul Victorin Oanele a amintit câteva din reperele importante ale istoriei lui. A menționat faptul că paraclisul a fost construit de locuitorii comunei Rădășeni la rugă-mintea starețului Cleopa Ilie, după ce schitul Sihăstria pier-duse în flăcări vechiul paraclis în care se oficiau slujbele în perioada iernii. Între acești ctitori s-a remarcat credin-ciosul Gheorghe Câmpanu. Ce a făcut el ? Avea mult pământ, numărându-se printre gospo-darii de frunte ai satului. La chemarea părintelui Cleopa adresată în biserica satului Rădășeni, acest om a vândut aproape tot ce avea și a dăruit arginții starețului pentru înălțarea paraclisului. Aflase, ca la Evanghelie, locul cu o comoară ascunsă și a vândut tot ce avea ca să dobândească comoara de mare preț – mân-tuirea. Un an mai târziu căuta drumul mănăstirii la vârsta de 40 de ani, făgăduindu-se să îmbrace haina pocăinței și a bucuriei veșnice. Gheorghe Câmpanu s-a născut în satul cu livezi, în dulcele ținut al merelor ru-mene și al poamelor, la Rădă-șeni, în ziua Sfinților Adrian și Natalia, 26 august 1907. Era anul marilor frământări din Moldova, al luptei împotriva nedreptăților față de cei mulți și obidiți. Părinții săi Vasile și Catinca, agricultori, i-au oferit lumina cărții, lucru important pe atunci și i-au dat de asemenea, avere destulă pen-tru a-și întemeia o familie cu gospodărie model. Căsătorit, la vremea potrivita a avut o fiică pe care a crescut-o sin-gur, pentru că soția i-a murit de timpuriu. În fața unei astfel de încercări, a ales drumul Bisericii punând agonisita sa pentru lucrările de la schitul Sihăstria. Hotărârea lui a fost înțeleaptă, în primul rând pentru faptul că și-a dăruit avuția slujirii lui Hristos (lu-cru foarte rar întâlnit în lumea noastră) și apoi pentru că a anticipat cumva greutatea vremurilor care aveau să vină peste bieții țărani, când regi-mul comunist le-a confiscat proprietățile, lăsându-i într-o sărăcie care avea să dureze mai mult de 40 de ani. La 18 ianuarie 1946 a intrat în obștea schitului Sihăstria, sub ascultarea starețului Cleopa Ilie, căruia i-a fost sfet-nic apropiat. În acea perioadă, schitul Sihăstria a trecut prin mari prefaceri. Meșterii din Rădășeni au ridicat noul pa-raclis și două case cu trapeză și chilii pentru monahi. S-a refăcut gospodăria, s-a pus livadă tânără, s-au refăcut gardurile și toate erau în bună rânduială. Părinții bătrâni din mănăs-tire îmi mărturiseau cu ani în urmă că și femeile din Rădășeni ajutau la pregătitul bucatelor, la curățenie, la gră-dină și chiar la „lipitul cu lut” și văruitul caselor noi. Tot în acea perioadă, schitul Sihăs-tria a devenit mănăstire, iar Starețul Cleopa a fost hirote-sit arhimandrit de către epis-copul – vicar de la Iași, Valerie Moglan Botoșăneanul. Făcându-și ucenicia sub povățuirea monahilor sihăs-treni, Gheorghe Câmpanu a fost călugărit în ziua de 2 sep-tembrie 1947 de către Arhi-mandritul Cleopa Ilie (schim-bându-i-se numele în Ghera-sim), iar la hramul mănăstirii, Nașterea Maicii Domnului, în același an, a fost hirotonit ierodiacon de către Prea Sfin-țitul Valerie Moglan Botoșă-neanul. Când patriarhul Justinian Marina i-a cerut părin-telui Cleopa să refacă mănăs-tirea Slatina din ținutul Fălti-cenilor, ierodiaconul Ghera-sim Câmpanu a făcut parte din ceata celor 30 de monahi care l-au însoțit în ctitoria lui Lăpușneanu. La Slatina, ca și la Sihăstria, Gherasim Câm-panu a muncit mult. Ordonat, gospodăros, harnic și evla-vios, ierodiaconul Gherasim s-a așezat la picioarele marilor părinți Paisie Olaru și Cleopa Ilie de la care a deprins taina duhovniciei. Călugăr iubitor al bunelor rânduieli și al sluj-belor, a învățat tipicul și cântarea, stând în preajma stranei pe lângă vestiții cân-tăreți și tipicari ai obștii. Aco-lo, ca într-o facultate de teolo-gie, a învățat cele neștiute de el, completate cu multe citiri, până la miez de noapte, la lumina palidă a lumânării din singuratica-i chilie. Purtarea lui l-a făcut pe Arhimandritul Cleopa Ilie să-l recomande pentru primirea Tainei Preo-ției. A fost hirotonit ieromo-nah la 12 iunie 1950 de către Înalt Prea Sfințitul Sebastian Rusan, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, în biserica Ador-mirea Maicii Domnului din Fălticeni. Același mitropolit îl numește duhovnic la Mănăs-tirea Slatina începând cu 13 iunie 1950, ocupându-se de spovedania mirenilor. Până la 18 ianuarie 1977, când s-a mutat la cele veșnice, a fost permanent căutat de credin-cioși pentru rugăciuni și măr-turisire. Era milostiv, nevoi-tor, primitor de străini și iubitor al pravilei. S-a apropiat mult de părintele ieroschi-monah Paisie Olaru, dar și de părintele Cleopa și ceilalți viețuitori ai Slatinei. La stă-ruința și invitația sa, părinții Paisie și Cleopa împreună cu alți monahi vestiți (Antonie Plămădeală, Adrian Hrițcu, Emilian Olaru, Daniil Sandu Tudor, Dionisie Udișteanu, Arsenie Papacioc, Andrei Scri-ma, Dosoftei Muraru) au vizi-tat satul natal, unii chiar slu-jind la Rădășeni cu diferite prilejuri. De altfel legătura credincioșilor din acest sat cu multe mănăstiri și schituri din Moldova este arhicunoscută. Ieromonahul Gherasim Câmpanu a rămas la Slatina și după plecarea starețului Cleo-pa Ilie și a însoțitorilor săi. Mănăstirea a trecut prin multe greutăți în timpul regimului comunist, iar în cele din urmă a fost transformată în mănăs-tire de călugărițe. Statornic, ca un stejar în furtună, iero-monahul Gherasim, călugărul smerit și dăruit până la jertfă monahismului, și-a înscris, prin trăirea lui, numele în pomelnicul de aur al Slatinei. La chilia lui veneau cre-dincioși din toate satele, une-ori autocare pline, cu sute de oameni care îi cereau bine-cuvântare și sfat. Încercat de o boală grea, ieromonahul Gherasim a fost îngrijit o perioadă de fiica lui în satul natal, la Rădășeni, unde s-a și mutat din acestea trecătoare la cele veșnice. Era o iarnă grea, cu nămeți și drum anevoios, când trupul cuviosului iero-monah a fost încredințat țărânei de lângă zidurile Mă-năstirii Slatina. Fost-a acest Gherasim Câmpanul ca înțeleptul din Evanghelie. Pentru comoara cea de mare preț a dat totul; avere, tinerețe, pricepere, răb-dare și mai cu seamă iubire. O iubire fără margini, fără interese, fără condiții. Iubirea l-a dus către Ceruri. Acolo se afla comoara inimii lui. Arhim. TIMOTEI AIOANEI
Comentarii