Maghiarii „au pierdut“ pământuri în România

Campania electorală pentru alegerile europarlamentare a fost începută de UDMR cu manifestări antiromânești. După aceste alegeri de la 25 noiembrie 2007, astfel de manifestări vor fi duse de UDMR și în Parlamentul Europei, cu susținerea reprezentanților maghiarilor din Ungaria și alte state ale Europei. “Vom încerca la București, dar și la Bruxelles, vom aștepta cât este necesar. Au trecut 17 ani, poate mai avem nevoie de 13 sau poate 3” – spune domnul Mar-ko Bella cu mențiunea că va lupta pentru autonomie chiar dacă această luptă va dura 30 de ani, așa cum s-a întâmplat cu Tirolul de Sud.

 

Într-un articol anterior, intitulat “România nu mai este stat național?”, am menționat: “Ceea ce îngrijorează este lip-sa de reacție a liderilor de la vârful partidelor politice, dar și a măsurilor necesare ca po-pulația românească din ju-dețele Covasna, Harghita și Mureș să aibă drepturi respec-tate precum le au românii din toate județele Țării”. Când un partid creat pe cri-terii etnice, ca nicăieri în lu-me, este la guvernare de la Re-voluția din Decembrie 1989 și până astăzi, când lideri politici ai UDMR sunt prezenți în Parlamentul Europei și acum candidează să devină euro-parlamentari aleși și nu știu pe cine reprezintă, și când își propun să ceară din nou Uni-unii Europene autonomia “Ți-nutului Secuiesc”, avem sufi-ciente motive nu numai de în-grijorare ci și de acțiune. Și toate acestea în condițiile când populația de etnie ma-ghiară are drepturi și privilegii în România. Averea Fundației Gojdu cu testament foarte clar lăsat românilor din Transilvania, ca și Tezaurul Arhivelor din Transilvania, nu au fost resti-tuite României de către Un-garia, în vreme ce imobilele și pădurile din Transilvania și alte averi presupuse a fi fost ale maghiarilor au fost de mult retrocedate. Iată că recent, sâmbătă 20 octombrie a.c., la Tg. Mureș, cu prilejul lansării candi-daților maghiari pentru Parla-mentul Europei, domnul Mar-ko Bella a enumerat reven-dicările UDMR. Evenimentul a început cu intonarea imnului Ungariei, iar liderul maghiar nu s-a referit nici la autonomia “culturală” și nici la cea “ad-ministrativă”, ci la o listă a drepturilor comunității ma-ghiare din România, începând cu autonomia Ținutului Se-cuiesc. Iată ce a spus domnia sa: “În 1526, strămoșii noștri au pierdut și, pentru un secol și jumătate, țara nu a mai fost a noastră. Ultima dată, această patrie s-a pierdut în 1918, iar datoria noastră este să re-dobândim acel pământ pier-dut. Să redobândim tot ce am pierdut: casele, pădurile, pă-mânturile, steagul”. Oare care patrie au “pierdut” maghiarii din România în 1918? Și care pământ “pierdut” urmăresc să-l redobândească? Și tot recent, promovarea modifi-cărilor Legii învățământului a fost amânată din cauza agre-siunii exprimate de liderii UDMR pentru așa-numitele lor “drepturi” în învățământ. Este oare acum necesar să reluăm adevărurile istoriei României pentru a demonstra că toate pământurile din toate județele Țării sunt românești și tot românești sunt și pă-mânturile din nordul Buco-vinei și din Basarabia? Mai este oare necesar să mai re-amintim domnilor lideri de la UDMR că suntem țară europeană cu drepturi depline? Aceste realități îngrijo-rătoare au ajuns să preocupe până și pe președintele rus Vladimir Putin, care vorbește de tendințele de separatism în Europa, între care enumeră și România. Iată de ce socotim necesar ca autoritățile statului român să se exprime direct și să adopte măsuri adecvate.