Dracul râde de tine…

Mai vrei să papi struguri?! Ia Hamburg (ceva adus din Vrancea). N-am știu că-s atât de buni! Chit că… cam scumpișori. > Iar dacă vrei să halești ceva lectură, nimic mai simplu: cată de cumpără o lucrare de Osho, cel mai ilustru înțelept indian (murit la 60 de ani, ca Sim. Fl. Marian, ca Marin Sorescu, ca Vasile, fârtatele meu…), carte de vreo 265 pagini și cam tot de-atâtea parale (260 miare vechi). Merită.

 

Te momesc, astăzi, doar cu câteva jmecherii (dinamica vieții & morții, de ce nu-i de ieșit în penzie ori de ce e bine să n-o lungim și… lățim prea mult pe-acilea…). Hai să vedem… Viața, până la 35 de ani este în continuă urcare, apoi începe să o ia în jos. 35 este vârful. Este posibil ca până la vârsta de 35 să nu prețuim meditația, pentru că până atunci omul este orientat către trup; trupul este încă în ascensiune. Poate că toate bolile la acest nivel sunt ale trupului. Însă, după 35, bolile iau o nouă turnură, pentru că viața a început să se miște către moarte. Când viața crește, omul iese către exterior, dar când omul moare, el se retrage către interior. Bătrânețea este o retragere către interior… Asta a fost din pagina 30. În filele următoare, jale și dor, și durere, de asemenea… Când o persoană simte că se apropie de moarte, toate ușile se deschid în fața multor boli și atunci persoana începe să le contracteze. Chiar dacă o persoană ajunge să afle că mâine va muri, se va îmbolnăvi. Totul era în regulă, ana-lizele erau bune, radiografiile normale, tensiunea era în limite normale, pulsul era bun, stetoscopul transmitea că totul era în regulă. Dar dacă cineva este pe deplin con-vins că mâine va muri, atunci veți vedea cum începe să se-mbolnăvească de diferite boli… Buun! Și… șii… de ce nu e bine să ieși la pensie?! Păi uite de ce (pag. 31)… Toți care doresc să se pensioneze ar trebui să înțeleagă acest lucru înainte de a se pensiona. Ei mor mai repede cu cinci sau chiar șase ani. Cineva care ar fi murit la 70 de ani, va muri la 65; cel care ar fi murit la 80 de ani, va muri la 75. Acei 10 sau 15 ani petrecuți la pensie vor fi petrecuți cu pregătiri pentru moarte; nu va realiza nimic, pentru că acum știe că nu mai e de niciun folos în viață. Nu mai trebuie să muncească, nimeni nu-l mai salu-tă pe stradă. Altceva era când era la birou. Nimeni nu se mai uită acum la el, pentru că trebuie să salute pe alții… Îl vor uita. Acum își dă seama brusc că devine inutil. Se simte dezrădăcinat. Nu e de folos nimănui. Chiar și copiii sunt ocupați cu soțiile lor… A devenit inutil acelorași oa-meni care aveau nevoie de ajutorul lui mai demult. Brusc, el este vulnerabil, se deschide complet către moarte… Din cartea asta, De la medicație la meditație, ne vom mai vorbi, ne vom mai scrie… Da’, hai să atacăm su-biecte mai tonice… Căci azi, la Casa de Cultură, e bal cu cei de la Ștefan (și cu Taxi) – mâi-ne, Vama lu’ Chirilă Tudorică îi va încălzi pe… spiru-hareții lu’ Virginel-informatic, tot la bal, tot o veselie… > De ce nu iubesc internetul ?! Simplu, pt. că n-are n-are… miros! Nu râde! Cân’ îmi cumpăr mere din piață, iau totdeauna unul la probe în mână și-l miros. Dacă are, e OK! Ana, pardon, Dumi are mere! Dacă nu – muu! D’aia nu iubesc internetul. Doi la lăbutză; de aia nu iubesc matematica. Cuuum?! Cum auziși. Pen’că ea are miros, da’ n-are suflet! Chiar așa. Cifrele n-au suflet. Simplu. Și lumea e condusă de contabili! Ți-ai închipuit o lume guver-nată de artiști?! Nu iubesc matematica, pt. că… că este un joc, o convenție, un joc mișto. Dda’, n-are viață, nu e purtătoare de viață. Și… șii… nu se apropie de religie! Ata e! Pt. că poate trăi fără religie!? Geaba a zis Platon ăla mintos (învățătorul lui Aristotel, învățătorul lui Alex ăl Mare) că… că să nu intre în cetate cel care nu știe geometrie! Ei, aș! Eu nu știu nici acu tabla înmulțirii (decât aia cu 2 și aia cu 5!) și… șiii ce?! Nu iubesc ori nu mă simt iubit?! Hîîî?! Nu iubesc internetul și matele (daa’ parcă numa’ pe ele!?) și mă doare la bască. Ce iubesc?! Treba me! Pe părintele Cleo-pa, spre o pildă. Care mi-a spus cam așaa: Să-ți faci crucea duhovnicească de care se cutremură toți dracii! Altminteri, dracul râde de tine, măi bovine, până – până se-mbolnăvește de râs. Și bolește. Și-l bagi în spital. Letal… Uite că asta n-o aflai dupe internet. Și nici din cele aspre, severe ma-tematici, nu-muu! Și funcțio-nez bine, bogdaproste! Pă ba-ză de iubire. Ee! > Și ultima (cu care și închei), n-am aflat-o nici din internet, nici din pagini matematice. Ci taman dintre copertele unei f. frumoase cărți scrise de Maricica Elena Câmpan din Lucăcești, eleva și, o vreme, iubita me (cu ceva folclor bistrițean). Și gata: Ce faci moșule-n părău? / Îmi dau baba pe gealău… Îmi trebe internet ori mate pt. asta?! Hîî?!! Nuu! Muuu… (Dumi Bî)