În ziua răutăților pomenește bunătățile…

Nu știu dacă au apărut ghebele, opinticii, popencile sau cum s-or mai fi numind ele. Parcă n-ar fi, încă. Deși, văzui cu ochii mei în Piața mică, mai ieri, o moviliță… timidă la o țigancă. Cum în uichend mă voi afla în Codrule – măria sa, la un luni-marți îți voi da de știre. Da’ altceva mult mai sigur voiam a-ți povesti. Joi am întâlnit, la Universitate, pe simpaticul profesor Cenușă, decanul silvic din Alma Mater Sucevensis, cu care-am schimbat… câteva focuri.

 

Când e perioada de rut la cerbi?, am întrebat eu. Răspuns: când cade prima brumă; și durează vreo 3 săptămâni. Cum, părelnic, bruma a cam dat, boncănitul, boncăluitul este taman în toi! Eu am avut… onoarea, acu niște anișori, acompaniat de amicii mei, codrenii Voievodesei. Nu ți-aș dori să mori fără să nu auzi, în viața asta vremelnică-părelnică, păcătoasă și pământeană, boncănitul cerbilor! E ceva ce nu încape în cuvintele povestașului. Un spectacol (fonic) năucitor, când cerbii ies la bătaie (și) spre împerechere. Veneția e copil mic pe lângă fascinația pe care ți-o poate furniza magnificul spectacol (apropo, văzui Veneția în două ture, știu ce vorovesc)… > Luni, la Liceul de Artă – concert extraordinar de pian susținut de Andrei Deleanu, prim-solist al Teatrului Oleg Danovski din Constanța. Splendid și acilea. Deși – hîî … – e 10 roni distracția. Paul Mustață (unul din feciorii faimosului IRE-ist Ovidiu de anțărț, organizator) știe pe cine să parieze prin tagma artiștilor… Bravos, Paulică! > Cât costă un bilet la Fl. Piersic (marți 9 Brumărel, ora 19, în spectacol la Suceava)? 400 de mii & 500. S-au vândut 200 sute de locuri până acum, mai ai timp… Casa de Cultură are capacitate de șapte, opt sute locuri… > Da-că vrei să crăpi, să halești ceva mai de Doamne-ajută prin târgul Sucevei, atunci poftește-descalecă, prietene-flămândule, la restaurantul (căci așa a devenit cantina, după inspirata cosmetizare) și cere-cere puternic… ciolan afumat cu fasole. O nebuniee! Pântecul, nesătul pururea, va jubila și se va desfăta pe cinste, iar… țeava dosnică de eșapament, iertare, își va da și ea… aere! Discret, academic… > Ce mai face amicul Andru Vasilică, înțeleptul de la Mușenița, fost universitar (franceză) la Suceava?! Păi, omulețul ăsta (de doar 53 de kile la cântar, de vreo 4 decenii!) face al naibii de bine. A fost la Paris, în astă vară, cu Silvioara lui, alte două săptămâni mi-au șezutără în Catalunya (țara lui Paul Picasso și Dali – Salvatorul), iar de mâine, Văsălie et comp. mere la New York, unde se va uni, bisericește, cu iubita (directice de bancă prin România asta), în Biserica Sf. Patrick. Mai vrei ceva?! Și asta numa’ în cursul acestui an, na! Al ’reacu băftos, prietenul nost! > O carte de citit? Dac-o mai prinzi, ești cel mai norocos, Dumnezeu te-a prins de țurloaie. Autor este Meister Eckhart (1260-1328), ilustru mistic medieval (de o desăvârșită înțelepciune), iar cărticica se cheamă Despre omul nobil, cupa din care bea regele, apărută la Humanitas. Te momesc astăzi (o voi mai face și-n alte zile) cu doar următoarea poveste… parabolică (…ca antenele): Să zicem că un om are o sută de mărci, din care pierde 40 și-i mai rămân 60. Dacă omul se încăpățânează să se gândească la cele 40 pe care le-a pierdut, atunci el va rămâne nemângâiat și plâns. Cum ar putea să fie mângâiat și să scape de suferință acela care își întoarce fața către pagubă și suferință, întruchipându-le în sinea sa și pe sine în mijlocul lor, care se uită-n ochii suferinței așa cum suferința i se uită-n ochi și care îi vorbește pagubei și o dezmiardă, iar paguba îl dezmiardă îndărăt și se privesc față-n față? Dacă însă acel om și-ar întoarce fața către cele 60 de mărci pe care le mai are și ar întoarce spatele celor 40 pierdute, dacă le-ar întruchipa pe cele 60, privindu-le față în față și vorbindu-le, atunci cu siguranță ar fi mângâiat. Ceea ce este și este bun poate mângâia; dar ceea ce nici nu este bun, nici nu este, ceea ce nu-i al meu și s-a pierdut de mine aduce în mod necesar jale. De aceea zice Solomon: „în ziua răutăților pomenește bunătățile”. Adică: atunci când ești în suferință și necaz, gândește-te la binele și la fericirea pe care le mai ai și le păstrezi. Și iarăși va fi mângâiat omul care ia aminte la faptul că sunt cu miile aceia care, având 60 de mărci, cât ai tu, s-ar vedea mari domni și doamne, s-ar crede bogați și s-ar bucura din toată inima… NO-RO-Cooo-SU-LE! Convertește doar mărcile, ieșite din uz, în ceva euroi. Și om te făcuși. Băftosule! (Dumi Brad)