„Cred că statul român, Ministerul de Externe, este dator ca, împreună cu statul ucrainean, să înființeze aici, la Cernăuți, un I

Interviu cu Excelența Sa, Consulul General al României la Cernăuți, dl Romeo Săndulescu
– Stimate domnule consul general, sunteți unul dintre diplomații care cunoaște foarte bine situația românilor din nordul Bucovinei. Ce puteți să ne spuneți despre activitatea dumneavoastră privind românii din această zonă? – Nu numai eu cunosc foarte bine situația românilor din nordul Bucovinei, ci ar fi de dorit ca toți românii să o cunoască. În legătură cu propria activitate, dacă vreți, vă voi spune câteva lucruri despre ce reușește să facă o misiune diplomatică, o misiune consulară într-un spațiu adiacent României. Este cazul Consulatului General de la Cernăuți, un consulat special, pentru că ne aflăm într-o zonă în care numărul etnicilor români este foarte important și în care tradițiile, cultura, spiritualitatea, limba sunt ca și acelea din partea, să zicem, de sud a Bucovinei, deși această împărțire dintre nord și sud nu mi-a plăcut niciodată, pentru că discutăm întotdeauna de un spațiu cultural și spiritual unitar care se numește Bucovina. În acest context, Consulatul General, ca misiune consulară și diplomatică, în primul rând servește interesele cetățenilor români și ucraineni, în al doilea rând încearcă să dezvolte relațiile economice, în cadrul mai larg al Euroregiunii Prutul de sus, în al treilea rând dezvoltă relațiile culturale și spirituale, în al patrulea rând cele legate de sistemul de învățământ al școlilor românești și nu sunt puține, circa 80 de școli, și, nu în ultimul rând, poate între enumerările cele mai importante – relația cu comunitatea românească și cu asociațiile culturale, care nici ele nu sunt puține în această regiune, circa 20. Iată, așadar că avem destul de multe lucruri de îndeplinit, sigur în normele legale a relațiilor bilaterale și ale normelor internaționale privind activitatea misiunilor diplomatice.
 

Romeo Săndulescu

– Desigur, vă confruntați și cu multe greutăți în activitatea dumneavoastră. Care ar fi problemele cele mai stringente cu care vă confruntați la ora actuală? – Nu aș zice că este o problemă foarte mare, dar este o problemă importantă – este vorba de un aflux important de solicitări de vize, nu numai din partea cetățenilor ucraineni către România, ci și din partea cetățenilor din Republica Moldova care au permisiunea de a solicita vize inclusiv de la Cernăuți sau de la Odessa, deci consulate care nu se află în spațiul Republicii Moldova. Acest lucru ne creează probleme privind fluxul de eliberare a vizelor, privind posibilitatea ca oamenii să obțină într-un termen cât mai scurt o anumită viză. Dar lucrurile acestea se vor reglementa. În ultima perioadă am primit sprijin din partea Ministerului de Externe, am noi diplomați în cadrul Consulatului, un coleg se află chiar lângă mine și o să vă rog să-i adresați câteva întrebări pentru că este un diplomat nou într-un spațiu nou. Să spunem că aceasta ar fi una din probleme. O altă problemă ar fi relația cu autoritățile, nu în sensul de problemă insurmontabilă, ci în sensul dialogului și al conlucrării cu autoritățile ucrainene, care este din ce în ce mai importantă, iar Ucraina, în ansamblul ei este foarte interesată de pașii pe care îi face România în contactul cu Uniunea Europeană și este foarte interesată de experiența pe care a căpătat-o România în relația cu UE. De aceea, și foarte multe proiecte transfrontaliere – cam 47 – se derulează în prezent între România și Ucraina, ca proiecte locale, regionale, dar cu valențe importante pe plan economic, social, cultural, de protejare a mediului ș.a.m.d. – Ce ne puteți spune despre problemele românilor din nordul Bucovinei pe linie de învățământ, despre situația școlilor românești? Vă întreb asta, pentru că, după cum ați remarcat și dumneavoastră, dl deputat Ion Popescu a vorbit, cu prilejul prezenței sale la mani-festările de omagiere a 145 de ani de la înființarea Socie-tății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, destul de alarmant despre această situație… – Da, desigur percepția domniei sale ca deputat în Rada Supremă a Ucrainei poate să fie, de la nivelul Kievului, mai deosebită. Eu doresc să vă spun că merg foarte des în școlile din localitățile cu populație românească. În afară de câteva lucruri, care pot fi discutabile, mie mi se pare că situația decurge într-un mod, să-i spunem, normal, dacă normal poate fi faptul că există încă o lipsă de manuale, se simte încă o lipsă a profesorilor, care în prezent pleacă după un trai mai bun, cum se spune pe aici, peste hotare, dacă materialele didactice nu sunt suficiente, dar vă mărturisesc cinstit că aceste probleme nu sunt specifice numai pentru elevii de etnie română, sunt probleme pe care le întâmpină și elevii ucraineni. Sigur că există câteva tendințe ca în unele localități să se înființeze clase mixte sau clase de limba ucraineană, deși populația majoritară este românească. Ar putea fi o explicație, și până la un punct ea este normală: orice cetățean care trăiește într-o țară, într-un anumit teritoriu, trebuie să cunoască, în mod normal și firesc, limba tării respective, și desigur, să-și dezvolte și limba maternă. În acest context aș zice că un sprijin mai important din partea ministerelor de învățământ din Ucraina și din România acordat școlilor românești ar fi de dorit prin schimburi de experiență între profesori, prin participări comune ale elevilor la olimpiade și, de ce nu, prin programul de înfrățiri pe care, aici în acest colț de Ucraină și în această parte de România, l-am inițiat, în sensul că Inspectoratele Școlare Județene Botoșani și Suceava și Direcția Regională de Învățământ Cernăuți au stabilit un parteneriat, încă de anul trecut. Am fost împreună cu inspectorii și cu directorul de la Cernăuți la convorbiri și întâlniri, iar în prezent sunt aproape 20 de înfrățiri între școli, licee și alte categorii de instituții de învățământ din regiunea Cernăuți și cele două județe. Iar lucrul acesta se va extinde și în regiunea Transcarpatia cu județele Maramureș și Satu Mare. – Excelență sunteți poet. Dumneavoastră aveți și o sensibilitate pentru cultură, având și un condei mai deo-sebit. Cum vedeți viața culturală a românilor din Cernăuți și lipsa revistelor de cultură atât din țară, cât și a revis-telor de aici? Practic există o singură revistă. – Aș folosi o butadă… Sunt un poet între diplomați și un diplomat între poeți… dar asta nu știu dacă salvează cu ceva situația la care v-ați referit. Eu aș zice că puținele publicații care există, revista literară „Septentrion”, dar putem găsi reverberații și în „Glasul Bucovinei” și în altele care mai par aici, promovează literatura. Există o perioadă de neproliferare evidentă a literaturii din Bucovina, deși spațiul Bucovina de a lungul istoriei a reprezentat un spațiu foarte activ și foarte important, dacă ne referim la literatură, în literatura română. De aici a pornit curentul „iconar”, să spunem, sau o serie de elemente ale avangardismului românesc, dar și altele. Sigur că anii pe care i-am trăit și noi și cei de aici în comunism au făcut să se nască un hiatus în comunicarea artistică și cu țara și despre țară și în legătură cu spațiul bucovinean. Sentimentul provinciei încă se menține în această parte. Problema existenței unei librării de carte românească la Cernăuți este pusă întotdeauna pe tapet, dar eu cred că apropierea la numai 38 de kilometri de primele centre culturale din România: Suceava, Siret, Botoșani și celelalte, face ca, totuși, literatura să circule. E adevărat că nu în aceeași zi în care apare la București sau la Suceava, o revistă este și la Cernăuți, dar într-o săptămână, două, ea apare. Asta nu înseamnă că nu trebuie făcută această librărie de carte românească și spațiul există. Noi am eliberat un spațiu istoric, pe care l-a avut Consulatul General, am rugat Primăria Cernăuți să acorde acest spațiu pentru o librărie și o bibliotecă românească. Aștept această rezolvare, dar până atunci cred că statul român, Ministerul de Externe, așa cum am propus și noi de aici, este dator ca împreună cu statul ucrainean să înființeze aici un Institut Cultural Român, sau cel puțin o filială a acestuia, care, în cadrul său, să cuprindă o librărie, o bibliotecă și o scenă de spectacole și tot ceea ce înseamnă un nucleu cultural, care, din păcate, acum este suplinit de Consulatul General al României. Interviul realizat de MIHAI SULTANA VICOL

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: