Spioni de cerneală

Să ne suspectăm împreună, prieteni! Spionita generală e eficientă, face bine la ten și ține loc de mâncare. Burta românului e goală, iar creierul îi dă acesteia semne de frățietate firească… Gol e creierul de perspective și, totuși, hai să ne suspectăm împreună ! De un timp însemnat, un amic, drag mie, își dă silința să-mi demonstreze că sunt securistă de modă nouă. Mi-o spune de cinci ori pe săptămână, uneori candid, alteori viclean, alteori cu degetul arătător ridicat. Îl ador pentru această consecvență purificatoare și uneori îi fac jocul insinuant. Prea l-aș dezamăgi dacă i-aș dovedi contrariul, setea românului meu e pentru aventură și mistere. Dacă s-ar convinge că sunt doar o țărancă ușor talentată, ar dispărea din viața mea! Și ce m-aș face eu fără el în noaptea fără speranță din orașul meu, din România cenușie, în care ziariștii sunt cele mai bizare personaje? Să vă spun un secret, visez să devin detectiv particular (apropo, mă ajută domnul polițist Vargan?), visez la asta din ziua în care am înțeles că m-am ratat ca gazetar, din clipa în care m-am convins ca m-am dezis de mine, că flacăra din cuvântul meu a pălit, că nu mai tresar ca odinioară văzând mâna tremurândă a vreunui bătrânel părăsit.
 

Mălina ANIȚOAEI

Visez la asta din ziua în care am văzut că presa, animalul bolnav și pestriț, a fost îngenuncheată în România. „Animalul” a fost jupuit de pielea încrederii, doar nu era nevoie de gărzi de corp, de lunete, rapoarte și amenințări. Ideea… genială a venit tiptil și iată-ne privindu-ne bolnavi, pe sub sprâncene. Toți câinii mor de drum lung, iar gazetarii de grija altora… Am fost gazetăriță, renunț la această titulatură cu fruntea plecată și rămân doar un „spion de cerneală”, pe lângă alte mii din România! Și dacă mai există cineva care a citit printre rânduri, îl rog să retrăiască ceea ce a crezut generația noastră în Decembrie 89, când cuvântul scris era în stare să ardă. Scriu în numele unui ideal furat. Vreau să știu că undeva există cineva care mă ajută să descalific jocul murdar al politicienilor, care au vrut să ne înfrângă cu arma noastră cea mai de preț: cuvântul.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: