Suceava a devenit o umbră a ceea ce a fost ?

Nu mai e nicio noutate să precizez clar și de la început că municipiul Suceava a devenit o umbră a ceea ce era nu demult: așadar străzi sparte, alei peste care nu s-a mai turnat amestecul acela necesar de câteva decenii, garduri vii intrate în paragină, gropi și rupturi neașteptate, urâțenie generalizată. Și nu este nevoie să umblu după exemple pentru că ele se găsesc pretutindeni: din capătul dinspre Șcheia și Gura Humorului până în partea cealaltă, a Ițcanilor și Burdujenilor. Hârtiile mototolite au ba, spărturile hidoase, lipsa minimei curățenii, haosul și indiferența au pus stăpânire pe mai fiece zonă. (Un vânzător de ziare n-a catadicsit să-și imobilizeze o rablă de Dacie, mai sus de Piața de marmoră, în care își depozitează seara „marfa”. Și nimeni nu-l întreabă de ce?). Priviți doar vitrinele magazinelor sau a ceea ce se vrea a fi așa ceva și veți observa un amestec de obiecte, ambalaje și piese disparate care vorbește de la sine despre cei ce se cred a fi comercianți. Pentru că mai toată povestea, ce ține de estetica faptelor în cauză (ocupate, desigur, de „desfăcătorii” produselor din interior) e lăsată în seama falșilor mânuitori de acolo.

 

Am văzut în nenumărate rânduri persoane implicate în ceea ce se consideră a fi marfă pusă la dispoziția clienților afișând nu doar o falsă de-tașare, dar și o lene evi-dentă. Și asta spune exact ceea ce trebuie spus despre așa numita implicare etică (nu interesează pe nimeni de ni-mic). O recentă anchetă de presă relata despre instalarea aces-tei potopitoare resemnări. N-are rost să intru în amănunte, dar întorcându-ne la Suceava vreau să semnalez încă un serios pericol: dincolo de amănuntele existenței de fiecare zi, despre care iar n-are rost să insist, se află dispariția (ce se adâncește) dintre eleganță și discrepanță. Și ea devine evidentă mai ales în cazul imobilelor, al aspectului acestora, mai precis, al exteriorului ce le conferă nota specifică. Altfel nu se justifică nu-meroasele adăugiri, modifi-cări și intervenții aduse clădirilor îndeosebi. (A nu se pierde din vedere hidoșenia chioșcurilor și micilor construcții ce se ivesc și continuă să în-carce peisajul urban. Și nu cu note distincte, relevante. Starea celor din vecinătatea Policlinicii devine elocventă). Așadar să ne oprim la un caz ori la altul. O astfel de urâ-țire a unei clădiri am observat-o recent. Și unde? Chiar în partea ultracentrală a Sucevei, mai exact față în față cu Direc-ția Generală a Finanțelor Pu-blice. Proprietarul unuia din-tre apartamentele blocului de peste drum a schimbat complet arhitectura clădirii, croin-du-și un fel de zid exterior ce înconjoară parterul, modifi-când structural fațada aces-teia, chipurile, pentru a-și extinde spațiul disponibil. Numai că totul contrazice li-niile inițiale și urâțește înfă-țișarea respectivă încât te în-trebi cum a putut fi aprobată o asemenea schimonosire? (Pentru că a izola ferestrele printr-un zid înalt nu poate fi decât o aiureală ce n-are cum și de ce să fie avizată de spe-cialiști). Dar personajul în cauză n-a putut face ceea ce a făcut fără încuviințarea cuiva. De o intervenție brutală și tot avizată de cine trebuie este vorba și în cazul apartamen-tului de peste drum de Bise-rica Sf. Dumitru, mai exact din str. Curtea Domnească, etajul 1. Ei bine, proprietarul în ca-uză și-a construit pur și sim-plu încă un apartament acolo unde arhitectul lăsase spațiul liber pentru a conferi comple-xului o notă distinctă. Ceea ce a apărut acolo se lipește ca nu-ca de perete, altfel zis, n-are nicio legătură logică cu blocul respectiv. De unde mirarea pri-vitorului și a noastră, bineîn-țeles: cum a fost posibil așa ceva? Cine a putut să a-probe această monstruozi-tate? Iată doar două exemple la care se pot adăuga numeroase altele. (Vezi și cazul ciudă-țeniei ivite în vecinătatea sta-ției centrale auto, amplasată chiar în preajma ruinelor fostei Curți Domnești). De altfel, devine tot mai evidentă urâțirea Sucevei, diminuarea specificului ce i se atribuia cândva și care în pre-zent se diluează până la anu-lare. Și nu numai existența faimosului Bazar explică a-ceasta, ci și dezinteresul celor care gospodăresc municipiul. (Primarul Ion Lungu se mi-nuna de curând de ceea ce văzuse el la Chișinău. Nu s-a întrebat oare de ce respec-tabila capitală vecină uimește prin curățenie și ordine?) Este suficient să privești starea piețelor (nu de legume), a tro-tuarelor, a clădirilor publice și totul devine mai mult decât edificator. De ce în ciuda numeroa-selor intervenții, de pildă, ve-chea Piață de marmoră din zona centrală continuă să fie lăsată de izbeliște? Cum se explică distrugerea (continuă) a acesteia într-un mod mai mult decât revoltător, în vreme ce oficialitățile se prefac a nu vedea și a nu pricepe? Și e-xemplele, altele bineînțeles, sunt la îndemâna oricui, motiv pentru care mă opresc aici. Chiar Suceava să fi devenit un spațiu abandonat peste care poa-te veni oricine și face orice? Și atunci ce rost mai au Primăria și Consiliul Muni-cipal? Sau poate ceea ce se întâmplă nu-i decât începutul, de unde și sinistra previziune că Suceava se va prăbuși în uitare și indiferență…