Revoluția PSD-istă

Mijlocul lunii noiembrie trebuie și poate să fie un moment de răscruce pentru PSD. Social-democrații din toată România așteaptă de mult timp revirimentul partidului care a câștigat alegerile generale din 2004, dar a pierdut Președinția și apoi Guvernul, din cauza trădărilor succesive ale UDMR și PUR. Campania de denigrare a liderilor naționali ai PSD continuă și acum, iar cel care i-a condus pe social-democrați până în 2004 – Adrian Năstase – stă în expectativă așteptând verdictul într-o serie de procese care nu mai încep. Din punctul acesta de vedere, șeful statului, Traian Băsescu, se dovedește mai abil și mai diabolic.

 

Modul în care „îi face la psihic” pe mai-marii PSD dă de gândit multora și bagă spaima în majoritatea celor care mai au curajul să mai spună ceva de președinte sau PD. Congresul Extraordinar al PSD ar putea să rezolve câteva lucruri la nivelul conducerii centrale, lucruri ce de multă vreme își așteaptă o clarificare. Actualul președinte Mircea Geoană nu este nici pe departe liderul puternic, bătăios, cel care să aibă suficientă forță ca să-și adune în jur oameni cu care să revigoreze partidul. Geoană rămâne un diplomat, chiar dacă face eforturi să coboare ștacheta și să vorbească limbajul membrilor de rând ai PSD. Cu toate eforturile sale, el nu a reușit să-și demonstreze abilitățile politice în cadrul partidului, până în momentul de față fracțiunile din PSD neavând un lider care să le conducă. Fără un stăpân autentic, PSD nu va face mare lucru în continuare și e puțin probabil că Ion Iliescu se va mai apuca de treabă și de coordonat partidul. Continui să cred că Adrian Năstase rămâne cea mai bună soluție pentru PSD și că o revenire a sa în prim-planul politicii va mai echilibra balanța. Că, în afară de Traian Băsescu, ceilalți politicieni nu au făcut până acum decât să mimeze statutul de om politic autentic.