Biserica „Adormirea Maicii Domnului“

Înconjurat de păduri de stejar, fag, paltin și ulm, așezat de o parte și de alta a șoselei Dolhești – Oniceni, pe o întindere de circa 4 km, satul Valea Bourei îmbrățișează o perioadă de aproximativ 113 ani de existență. În anul 1893, pământul Mănăstirii Râșca din apropierea satului Dolheștii Mari a fost expropriat și dat unor țărani clăcași din localitățile Dolheștii Mari, Dolheștii Mici și Corni-Liteni, care s-au stabilit și au format satul Valea Bourei. Primele construcții le-au constituit câteva bordeie, în care locuiau cei veniți și de unde supravegheau recolta, vitele și ce mai aveau. Concomitent, s-a înființat și învățământul primar, care nu era obligatoriu, într-o casă particulară, până în 1916, când s-a ridicat un local de școală pe un maidan, școală ce astăzi stă tristă, părăsită, într-un continuu proces de degradare.
 

Alături de școală, între anii 1933-1942, s-a construit o biserică din lemn de stejar cu trei turnuri, unul fiind clopotnița acoperită cu tablă zincată, pereții tencuiți cu var și nisip, temelia fiind de piatră de pădure. Biserica avea ca patroni spirituali „Sfinții Împărați Constantin și Elena și Sfântul Dimitrie“. În 1940, a luat ființă Parohia Valea Bourei, ca unitate de sine stătătoare, cu 150 de familii. Primul preot hirotonit în această parohie a fost preotul Mircea Diaconescu, un talentat și iscusit gospodar, la curent cu ceea ce se petrecea în țară și în Europa. El a slujit până în 1982, punând un nimb de lumină asupra concetățenilor, pe care i-a învățat să fie demni, să se ridice prin muncă și cinste. Viața satului Valea Bourei nu s-ar putea explica fără cunoașterea acestor năzuințe, clar exprimate în discursurile pe care le ținea preotul în biserică. Grație acestui sufletist, satul a prosperat. Biserica a fost sfințită în anul 1942. În 1946-1947, pe un teren donat de credincioși, lângă școală, s-a construit o casă parohială. În 1967, erau 281 de familii cu 925 de suflete, care formau sectorul II al Parohiei Dolheștii Mici, cu care s-a unit în baza unei hotărâri a Sfintei Mitropolii a Moldovei și Sucevei. În continuarea curții bisericii, era și un cimitir, pe o suprafață de 47 de ari. În 1988, a început zidirea noii biserici, de către meșterii Gheorghe Vasiliu din satul Arghira, cu fiii lui Gheorghiță și Nicu, și Dumitru Pântea din Dolhești, fierar-betonist. Construcția a durat până în anul 2000, în anul 1999 fiind demolată biserica veche. În ridicarea sfintei biserici, un rol însemnat l-a avut harnicul și cumintele preot Viorel Vrabie, care a slujit între anii 1982-1992. Biserica nouă are hramul „Adormirea Maicii Domnului“, dar poartă și numele celor două hramuri, moment în care credincioșii prăznuiesc și pomenirea celor care au ctitorit vechea biserică, în amintirea ei veșnică fiind ocrotită în curtea bisericii Sfânta Masă sau Sfântul Prestol, cel mai important lucru dintr-o biserică. Tot în cei zece ani cât a fost preot Viorel Vrabie, cu ajutorul lui Dumnezeu și contribuția cetățenilor credincioși, s-a construit casa parohială, cu toate anexele, și casa de prăznuire, cu paraclis. La venirea preotului Ioan Florentin Gheorghiu, biserica era zidită. A fost ridicat în continuare turnul central, s-au făcut temeliile, acoperișul. Pictura interioară și exterioară a fost executată de Dorinel și Elena Coman din Roman. Preotul Florentin Gheorghiu, care a slujit la această sfântă biserică între 1992-2001, cu o gândire practică, cumpătat, stăpân pe sine, a atins deplina mulțumire prin sfințirea ctitoriei, în 2001. A fost prezent Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul, arhiereu vicar la Episcopia Romanului. Preotul Florentin Gheorghiu s-a bucurat mult de reușita întreprinderilor sale gospodărești, lăsând în urmă, la plecarea sa (2001), o adevărată bijuterie. Așezată într-un loc înalt și deschis, Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ este un monument de arhitectură de o frumusețe și importanță deosebite. Biserica este luminată, pe cele două laturi, de mai multe ferestre, cu măiestrie lucrate. Zidurile sunt înalte, fără contraforturi, cu două turle. În construcția de sorginte moldovenească se remarcă ingeniozitatea arhitectonică, constând din arcuri pe axe principale și diagonale, alternate cu câte un rând de pandantive, reducând spațiul de boltire și dând mai multă suplețe construcției. Meșterii și-au impus stilul în sculpturi și fresce. Ansamblul de picturi de pe zidurile bisericii prezintă interes atât pentru cei care vin la rugăciune, cât și pentru cei care o vizitează. Sunt ansambluri de o rară frumusețe, compoziții cu mulți sfinți în interior și cu o semnificație liturgică aparte. Pe pereții de-afară sunt o serie de medalioane cu sfinți, încadrate în ornamente bleu, galben și roșu. Medalioanele reprezintă o serie de proroci, figuri de evangheliști, apostoli și episcopi. Cantitatea de pictură interioară și exterioară este impresionantă. Figurile pictate te mișcă, sunt mărturii pasionante ale vieții sfinților. Picturile de acest fel ar putea servi ca modele pentru excelente gravuri de lemn. Pictorii au dovedit mare putere de sugestie și o frumusețe de interpretare cu adevărat rare. Domnul Iisus Hristos a binecuvântat din plin inimile celor care au ascultat cuvântul lui Dumnezeu și i-au ajutat pe credincioșii din Valea Bourei să zidească sfânta Biserică „Adormirea Maicii Domnului“. Falnică, impunătoare stă de veghe biserica. În zilele de sărbă-toare, la ceremoniale funerare, la botez sau cununie se aude prea cucernicul preot Mitică Alexandrache (din 2001 și în prezent). Preotul este un spirit ales, are un comportament nobil, cu tandrețe și subtilități în vorbire, cu gesturi frumoase, prezentând pildele sfinților, acordând multă atenție preciziunii și seriozității. Părintele are vervă, eleganță spirituală, decență în tot ce face, impresionând prin aleasa exprimare, prin spontaneitate. O dragoste fierbinte și emoție umană se desprind din manifestările acestui bătrân – tânăr preot, cu o plăcută voce și cu trăsăturile unui oriental. El apare în satul Valea Bourei ca o ființă deosebită, fiind un duhovnic mult așteptat de localnici. Preotul este un fermecător interlocutor. O covârșitoare impresie de sinceritate am desprins-o în urma dialo-gului cu el. Preotul Mitică Alexandrache este un om realist, un naturalist, cu simțiri sănătoase. Cu intenție, el completează, îndreaptă, creează cu propriile-i puteri ceea ce în viață nu i s-a prezentat decât voalat și sub forme imperfecte. E amiază! Soarele ajuns în răscrucile cerului își cumpănește pe albastrul curat al adâncurilor discul de lavă topită, cântecul pârâului Platonița se prelinge, se pierde, ducând spre Șomuz simfonia rugii melancolice a profesorului Rotaru Constantin, aflat în mormânt, adresând divinității o rugă disperată, tulburătoare, emoționantă, jinduind după fericirea trăită în anii copilăriei și având amărăciunea de a nu putea ieși la lumină. Cerul binecuvântează imensitatea so-lemnă, iar sunetele clopotului din cupolă se-nalță ca o binecuvântare de mulțumiri astrului dătător de viață. În acest farmec de basm, ca visul de primăvară, strălucește în bătaia razelor Biserica „Adormirea Maicii Domnului“. Valeriu Sandovici

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: