Curățenia de primăvară

„Betis nu reprezintă nimic pentru mine” (Gigi Becali) Sunt semne că returul (care deja a început!) va fi aprig disputat, chiar seismic. Evident, și pe terenurile de fotbal, așa mocirloase cum sunt, dar, îndeosebi, în culise. Mă gândesc în primul rând la trânta cu sistemul ma-fiot pe care nou veniții la FRF au provo-cat-o, por-nind pe ur-mele banilor „evaporați” din atâtea transferuri mănoase și dubioase. Bătrânii federali, bănuiți, temporizează Reforma. Întrebarea e dacă lupii tineri vor merge până la capăt sau, înțelegători, se vor plia diplomatic directivelor și com-plicităților, cedând presiunilor venite de sus. Circulația banilor negri e un cancer care macină de lungă vreme fotbalul nostru, zis – mioritic. Va tăia cineva răul din rădăcină? Va începe curățenia? Loteria, în fine, a cedat…

 

După ce câteva din echipele mari ale Europei au părăsit, umilite, Liga Campionilor (să înșirăm aici doar Realul, Chelsea și Bayern), criticile revărsate îndeamnă la măsuri radicale. Fernando Martin, al 25-lea președinte al ga-lonatului club madrilen, a promis, și el, curățe-nie în lotul „blanco”. Era Perez s-a încheiat, salariile galactice vor rămâne o amintire. „Atârnă anii, atârnă kilogramele”, scria AS, contemplând ruinele madrilene. Mulți dintre jucătorii Real-ului se vor despărți de cel mai bogat club, rentabilizat de un afacerist de succes. L-am numit, desigur, pe Florentino Perez, care, după ce a schimbat de-a valma antrenori și jucători (deviza fiind „măcar un galactic pe an”), a hotărât că e vremea să schim-be și președintele. Și, în consecință, s-a cărat. Va trebui ca señor Martin s-o ia de la capăt, să construiască o altă echipă. Și Jose a fost pus la zid, eșecul lui Mourinho născând, vorba lui Radu Cosașu, un „tsunami de ură”. Deh, cei mari sunt întotdeauna urâți. Mourinho e real-mente mare. Dar în cazul portughezului a fost taxată, cred, aroganța. Că priceperea nu-i poate fi contestată. Cu salarii fabuloase, milionarii de la Chelsea s-au împotmolit chiar pe propriul teren, stropit din belșug vreo nouă ore (scriu ziarele) pentru a crea probleme lui Ronaldinho et comp. Și a fost taman invers. Tot invers s-au petrecut lucrurile și cu reprezentantele noastre. Steaua pornea cu prima șansă, Rapidulețul din Giulești părea o victimă. Hamburgul se anunța o nucă tare. Ei bine, strunită de Răzvan (de care vice-premierul Copos se declară a-cum „mân-dru”), Rapidul ne-a oferit „o seară uriașă”. Giu-leștiul a devenit un coșmar pentru echipele nemțești. După ce a tras, în repetate ocazii, semnalul de alarmă, arătând cu degetul pro-blemele de la club, Lucescu jr. a detensionat atmosfera. El a creat o echipă. Liantul sufletesc contează enorm. Apărând jucătorii de furiile și capriciile patronului (cărpănos, între noi fie vorba), Răzvan a așezat premisele unui fotbal integrat (în UE, vreau să zic). În Giulești s-a născut o echipă care poate deveni mare! Steaua, din păcate, s-a poticnit. Ascensiunea ei spre condiția de team redutabil, băgând în sperieți granzii Evropei, a fost stopată de celebra prudență a lui Olăroiu, un tactician care, previzibil, a reușit să strice jucăria lui Protasov. Declarațiile sforăitoare, iresponsabile și ne-ghiobiile patronului trag și ele la cântar în dubla cu Betis. Steluța, să recunoaștem, s-a chinuit, mirată de replica tăioasă a celor din Sevilla. Deh, o echipă iberică, fie și un nume modest în fotbalul spaniol. Și, în plus, înotând în Primera Division în zona retrogradării, cu mulți indis-ponibili dintre titulari. O echipă care „scârțâie”, ne liniștea Belodedici. Cea care a scârțâit a fost, din păcate, echipa din Ghencea. Vor trece oare steliștii de acest hop „pentru a continua un vis” – cum cred fanii? Se vor bate la Sevilla, acolo unde în urmă cu două decenii răpuneau Barcelona, pentru „reînverzirea laurilor” – cum scria cotidianul iberic ABC? Grea misiune. Nu și pentru un Gigi, gălăgios, imposibil de temperat, care e gata să țipe că „Betis nu reprezintă nimic”. Or, nimicul a încurcat socotelile latifundiarului piperan…