Acel simbol dominant, copleșitor…

Așteptată cu nerăbdare de românii din nordul Bucovinei, vizita recentă a președintelui Traian Băsescu i-a nemulțumit pe mulți dintre aceștia, care sperau să aibă un dialog „mai în tihnă” cu înaltul oaspete. Liderii care au reușit totuși să-și spună păsurile au făcut-o în fugă, unii dintre ei întrebându-se cât a putut recepta președintele Băsescu, fiind asaltat de mulțimea de participanți. Am stat de vorbă, recent, cu o parte din reprezentanții comunității românești din Regiunea Cernăuți, adunați la Palatul Tineretului cu prilejul Sărbătorii „Mărțișor”. Am încercat să intru în pielea personajelor, cum s-ar spune, m-am identificat cu problemele lor; aceasta, pentru a vedea dacă mesajul președintelui Băsescu, de a susține Revoluția Portocalie și pe președintele Iușcenko, este un mesaj ușor de respectat. Probabil că nu este la îndemâna oricui să tragă concluzia, și aceasta pentru că, întotdeauna, numai din interior poți da verdicte. Privind din exterior, și sfaturile, și compasiunea au o conotație artificială. „Președinții vin și pleacă, noi rămânem aici, cu problemele noastre”, spun unii dintre români.

 

Gătit în haine de campanie electorală, Cernăuțiul își poar-tă cu noblețe blazoanele. Can-didații care și-au putut permite amplasarea de panouri publi-citare imense zâmbesc pro-mițător de la nivelul aspirații-lor lor… Adesea o poți vedea și pe „prințesa” Kievului, iu-bită vizibil de o parte din ale-gători. Dacă imaginile pot avea o contribuție importantă, „prințesa” pare să aibă de la naștere darul învingătorului. Cu părul frumos strâns în co-diță, cu fața de copil inocent, Iulia Tymoșenko adaugă la spectacolul alegerilor un plus de candoare și blândețe. Fiind-că este considerată „europea-nă”, prințesa și-a găsit adepți și printre românii din Regiune Candidatul Ion Muntean, spre exemplu, care a reușit să câștige două mandate de deputat în Consiliul Regional, ca independent, s-a înscris a-cum pe lista Blocului Tymo-șenko. Important om de afa-ceri, Ion Muntean ne-a ex-plicat că „prințesa de la Kiev” susține dezvoltarea firmelor private și aceasta are un deo-sebit impact în lumea busines-smanului.” Ion Muntean a con-tribuit financiar la Sărbătoarea „Mărțișor” și, în aceeași zi, s-a întâlnit, alături de alți can-didați, cu românii din Herța. Pe geamul Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” este afișat un pos-ter cu chipul Iuliei Tymo-șenko, așa că opțiunea lideru-lui Arcadie Opaiț devine ușor de intuit. Vasile Tărâțeanu pare mai intransigent. În ziarul „Curie-rul de Cernăuți” explică de ce votează cu Partidul Regiunilor, condus de fostul premier al Ucrainei, Victor Yanukovyci (aviz domnului președinte Băsescu!): „Pentru că printre punctele programului electoral al Partidului Regiunilor sunt înscrise asemenea obli-gațiuni ca, de exemplu, des-centralizarea puterii și lărgirea drepturilor regiunilor, adică federalizarea Ucrainei, susți-nerea tuturor limbilor și cultu-rilor naționale, care constituie patrimoniul spiritual al Ucrai-nei, promovarea unei politici de bună vecinătate cu toate sta-tele care au frontiere comune cu Ucraina și aducerea trep-tată a Ucrainei spre integrarea europeană prin fapte concrete, nu prin lozinci.” Pe de altă parte, Liviu Rusu, redactor-șef al ziarului „Juni-mea” și important reprezen-tant al generației tinere, susți-nător al președintelui Iușcen-ko, arată: „Într-adevăr, avem o mulțime de societăți, multe dintre care există doar pe hâr-tie și sunt compuse din preșe-dinte și ștampilă. În loc să ne unim spre binele tuturor ro-mânilor din Cernăuți, ne ba-tem cu pumnii în piept pentru dreptul de a fi singurii repre-zentanți ai comunității. Unii < lideri> de-ai noștri umblă umflați ca curcanii și sunt con-vinși că au pri(h)vatizat (sic!) pe viață comunitatea și româ-nismul. Ce-i drept, se întorc la Cernăuți doar o dată la patru ani, înainte de alegeri. Se plâng de viața grea de la Kiev, urcă în scenă cu mesajul de salut… Unii dintre ei ne cheamă să op-tăm pentru integrarea în Rusia și Kazahstan, ba chiar au în-cercat să-l convingă și pe Tra-ian Băsescu că anume ei sunt liderii adevărați”. Am plecat din Cernăuți de-parte de a-mi fi făcut o imagi-ne clară despre decizia româ-nilor nord-bucovineni. Ei și numai ei sunt în măsură să-și hotărască soarta. Judecățile noastre, sfaturile noastre nu sunt decât pulberea pe o floare pe care cândva am abandonat-o . Am vizitat Palatul Tineretului împreună cu Arcadie Opaiț, a doua zi dimineață, după Sărbătoarea „Mărțișor”. Spectacolul se terminase, actorii plecaseră, plecaseră și spectatorii. Arcadie Opaiț a luat sub braț cele două steaguri, român și ucrainean, și a traversat cu ele orașul, până la sediul societății. Așa strânse, cum erau, nu înțelegeai ca-re simbol era dominant. Numai Arcadie Opaiț știa ce este dominant, copleșitor în sufletul lui. Dar eu, o intrusă, cum aveam să înțeleg? Vom putea noi toți, din patria istorică, să înțelegem vreodată, să intrăm în pielea personajelor?