Comemorarea genocidului din România în perioada comunistă

Ziua de 9 martie (pome-nirea sfinților mucenici) a fost aleasă de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, prin statutul său, ziua come-morării perioadei anilor 1945-1989, în care regimul comunist a supus poporul român unui proces de alterare a conștiinței sale istorice. Prin introducerea unui sis-tem ideologic străin de ființa noastră națională, de tradiții și cultura creștină, poporului român i s-a impus din afară aplicarea luptei de clasă. Prin această luptă instituționali-zată s-a urmărit distrugerea unui grup social. De asemeni, o mare parte a colectivității, considerată dușmană, a fost supusă la tratamente de na-tură să producă distrugeri fizice și spirituale.

 

Elementele constitutive ale genocidului, considerat crimă împotriva umanității, au fost desemnate cu ocazia pro-cesului de la Nürnberg, după cel de al Doilea Război Mon-dial. Aceste elemente se regă-sesc și în legislația noastră penală, cu caracter strict des-criptiv, deoarece se referă la fapte viitoare. După anul 1989, când sis-temul comunist din România a fost înlăturat ca formă con-stituțională, cunoașterea ge-nocidului românesc, precum și pedepsirea celor vinovați de aceste fapte, a fost lăsată la dispoziția unei părți din mass-media și a unor asociații negu-vernamentale. S-a încercat și se încearcă pe orice cale ca tre-cutul totalitar, în care istoria națională a fost terfeliră, să intre în uitare și deriziune. Se susține că către unii, cu mult aplomb, că trecutul comunist trebuie dat uitării. Un exem-plu evident este și atitudinea școlii românești, care are me-nirea să formeze cetățeni noi, eliberați de mentalitățile co-muniste. Manualele școlare continuă să prezinte trecutul apropiat descriptiv, ca un simplu fapt istoric, fără a pre-zenta critic prejudiciile umane și sociale petrecute, precum și consecințele sale asupra prezentului și viitorului. Foștii torționari și cei care au contribuit efectiv la clădirea unui sistem totalitar au fost lăsați liberi, unii avansați și puși în importante funcții pu-blice. Mai mult, au drept de a se prezenta public și au li-bertatea de a proslăvi vechiul sistem, prin calificarea acti-vității lor trecute ca patriotice. Și aceasta, în pofida faptului că, în legea penală română, este prevăzută și pedepsită propaganda și răspândirea de idei în favoarea satului to-talitar. Noi, foștii deținuți politici, rămânem consternați de toate faptele întreprinse pentru uitarea unui trecut odios, cu reverberații imense asupra generațiilor viitoare. Poporul evreu, cumplit lo-vit în existența sa prin Holo-caustul celui de al Doilea Răz-boi Mondial, nu numai că nu uită aceste crude suferințe și pe cei care le-au provocat, dar a reușit să impună tuturor sta-telor care au participat la acest fenomen să legalizeze incri-minarea oricărei forme de contestare sau minimalizare a Holocaustului. Niciun guvern sau parlament român, ales după 1989, nu a îndrăznit să-și asume răspunderea morală pentru crimele comise în perioada comunistă. Se refuză în continuare un proces al comunismului. Efectele refuzului de a se asuma o răspunderea publică față de trecut se văd în spectrul politic și social prezent. Nu am scăpat de povara trecu-tului. Am fost contaminați de boli grele sociale: crima or-ganizată economico-finan-ciară, corupție generalizată, sărăcie. Foștii deținuți politici, care în timpul prigoanei, detenției au supraviețuit cu speranța și credința că cerul se va lumina și pentru ei, trăiesc și în pre-zent, pe ultimele ore ale exis-tenței lor, cu nădejdea că în ultimul ceas se vor uni sufi-ciente resurse umane care să repare în parte rănile tre-cutului. ALECSANDRU JAUCA Președintele AFDPR – Filiala Suceava