Unde ești, mama ?

Prin luna august a anului trecut, o oarecare Maria Pietrariu, de 26 de ani, din Preutești, găsește o oportunitate de a pleca în Italia, la muncă. Tocmai se eliberase „un lavoro” la un bătrân ce avea nevoie de îngrijire 24 de ore din 24. Numai că femeia, nemăritată, era mamă a doi copii mici, gemeni. Oficial, și certificatul de naștere al fetiței și băiețelului atestă acest lucru, Amalia și Doruțu Ilie, a-duși pe lume pe 24 mai, 2004, nu au tată. Cum – necum, femeia ajunge să îi cunoască pe soții Ivlev din satul Oniceni – comuna Forăști, cu care ajunge la o înțelegere: ei îi vor ține copiii, iar pe perioada cât va sta în Italia le va trimite lunar 300 de euro. Se perfectează și un act la notariat, o simplă procură prin care cei doi sunt îndrituiți să ridice de la poștă alocația micuților. Din luna august a anului trecut, însă, Maria Pietrariu nu mai dă niciun semn de viață, Doruțu și Amalia rămânând, practic, ai nimănui.

 

Și totuși, soții Claudiu și Mihaela Ivlev, de 39, respectiv 35 de ani, la rândul lor părinți ai unei fete de 15 ani (ce actualmente e elevă la Fălticeni, unde stă în gazdă), nu se-ndură să-i lase pe micuți de izbeliște și continuă, în ciuda faptului că sunt săraci lipiți, să aibă grijă de gemeni. Le-au devenit mamă și tată, iar Amalia și Doruțu, atunci când au deschis pentru prima oară gura să înțeleagă lumea în care au văzut lumina zilei, așa i-au strigat. Mama. Tata. Maria Pietrariu probabil că nu există pentru ei decât dacă cineva ar demonstra că vocea sângelui, ăla care apă nu se face cu niciun chip, ci numai ulei de măsline, există cu adevărat. Povestea soților Ivlev e una simplă, tristă și asemănătoare, prin lipsa de perspectivă, cu a multor familii tinere din România. Stabiliți inițial în Iași (locul de obârșie a lui), cei doi sunt nevoiți, din cauza unor neînțelegeri succesorale, să se mute în Onicenii Mihaelei. Aici, altă dandana. Cu greu găsesc un acoperiș deasupra capului, chiar dacă rudele femeii sunt în viață. În disperare de cauză, se mută într-o căsuță chinuită, aproape o șandrama, pe care proprietarii le-o închiriază. Cu bruma de bani din succesiune, o cârpesc, o bibilesc, îi repară acoperișul și o transformă într-o locuință acceptabilă. Două camere minuscule, atât cât le trebuie unor oameni tineri care nu se au decât pe ei (și un câine lup, o cățea mai precis, rea al dracului de gură și devotată, pe nume Roxi). Soții Ivlev nu au niciunul serviciu. El – lăcătuș meca-nic, ea – fostă filatoare, nu găsesc de lucru decât ocazional. Mai muncesc cu ziua pe unde apucă. Uman, știindu-le povestea, primarul Brăduț Avrămia îi face mutație Mihaelei pentru ca, pe baza celor doi copii aflați în întreținere, să le poată oferi venitul minim garantat de Legea 416. Iarna aceasta le-a dat și un ajutor pentru lemne și intenționează să le mai dea un ajutor de urgență de 5 milioane. Impresionat de istoria celor doi gemeni părăsiți de mama lor naturală, dar mai ales de soții Ivlev, Dan Bitman, găsește o cale să le ofere la rându-i, prin intermediul emisiunii „Dănuț SRL” de la TVR1 (neștiind ce-i aia „Dănuț SRL”, mai că mi-ar fi trecut prin cap că solistul de la Ho-lograf are butic în televiziune), 500 de euro. Radio România Actualități nu se lasă mai pre-jos și le trimite gemenilor hăi-nuțe. Când am vizitat căsuța so-ților Ivlev, Mihaela lipsea. Acasă era doar Claudiu. Slă-buț, emaciat și oarecum stân-jenit, ne-a primit cu bucurie înăuntru. Două gâgâlici cu ochii mari cât o zi de primă-vară ne-au urat cât ai clipi bun venit, agățându-se instantaneu de noi și întrebându-ne pe limba lor cu ce treabă pe aco-lo. În casă, cald și bine. Jucării peste tot. Doruțu, mai înfipt decât soră-sa, rezervată ca orice gospodină care primește oaspeți, ni le arată mândru, lansându-se în explicații de cunoscător: „ica”, „elul”. A-dică pisica, purcelul. Să-i mă-nânci pe amândoi gemenii, nu alta. „E greu pentru noi, ce să facem, dar suntem hotărâți să nu renunțăm la ei. Am fost la poliție, la Fălticeni, și am în-trebat ce să facem. Au ridicat din umeri. Cum s-o găsești în Italia pe mama lor? Am fost la Protecția Copilului, căci am vrea să devenim asistenți maternali pentru ei. Îi iubim ca și cum ar fi ai noștri”, ne-a spus Claudiu. I-am prezentat pe scurt povestea directorului executiv al Direcției Generale de Asis-tență Socială și Protecția Copilului, Gheorghe Straton. „Interesul nostru se referă în primul rând la copii. Ei primează și de ei trebuie să avem grijă. Povestea e tulburătoare și sunt atâtea la fel. Soții Ivlev pot deveni asistenți maternali dacă îndeplinesc condițiile și dacă urmează cursurile noastre. Mai e, însă, o condiție: trebuie acceptul în cazul de față al mamei naturale”, ne-a explicat domnia sa. Așadar, situația e mai încurcată, juridic, social și din toate punctele de vedere, decât pare. Dacă ar putea vorbi, cele două gâgâlici cu ochii cât o zi de primăvară, i-ar striga Mariei Pietrariu, să se audă până în Italia: „Unde ești, mama?”.